miercuri, 29 mai 2013

Muzica traditionala din Mongolia. Morin khuur.Urtiin duu.



Ode naturii , cailor si stepelor deschise,  sunt temele cele mai des intalnite in muzica tradițională mongolă. Cantecele lungi, dainuiesc de o lunga perioada de timp  și sunt iubite de către mongoli. Cantecele lungi originale au fost scrise acum 800 de  ani dunt cantece speciale de nunta, sarbatori si ceremonii religioase. Instrumentele muzicale traditionale includ instrumente cu coarde si de suflat, tobe si gonguri. De-alungul timpurilor poporul mongol si-a faurit instruméntele din diverse materiale: metal, piatra, bambus, piele si lemn.
Instrumentul traditional este Morin khuur (vioara cu cap de cal). E o vioara patrata cu un gat lung, drept si curbat la varf si se termina cu o sculptura a unui cap de cal; se spune ca reprezinta miscarile si sunetele unui cal. Fiecare familie se straduieste sa aiba un Morin khuur in casa, chiar daca acest instrument este facut manual si este destul de scump. Initial a fost folosit doar un fel de polonic pe care s-au atasat corzile iar instrumental se numea “shanagan khuur” ( shanaga insemnand oala sau polonic). Cu timpul cutia de rezonanta a luat forma unui trapez iar mestesugarii au inceput sa orneze instrumentul cu note muzicale; mai apoi au sculptat capul unui cal, animal foarte iubit de mongoli, iar numele instrumentului s-a schimbat in Morin khuur. Doisprezece animale sunt sculptate pe gatul instrumentului reprezentand ciclul  calendarul lunar. Morin khuur are doua coarde si un arcus din par din coada de cal.

In afara de capul de cal, Morin khuur poate avea si alte animale sculptate cum ar fi: camila, oaie , vaca, capra simboluri mongole ale bogatiei si belsugului.
Morin khuur este instrumentul potrivit pentru a insoti cantecele lungi si scurte si dansul national mongol bielgee.
Cantecul lung: Urtiin duu este unul dintre cele doua forme importante de cantec mongol, celalalt se numeste cantec scurt: Bogino duu. Prezent in ritualuri,  asociat cu festivitati si ceremonii importante Urtiin duu joaca un rol important si ocupa un loc de onoare in societatea mongola. Este prezent la orice eveniment important, la celebrarea casatoriei, la inaugurarea unei case, la nasterea unui copil, la marcarea manjilor sau la alte evenimente sociale si religioase  celebrate de comunitatile nomade mongole. Urtiin duu poate fi auzit de asemenea si la naadam, o sarbatoare care celebreaza sportul: luptele, tir si curse de cai.
Urtiin duu este un psalm de 32 de versuri cu o melodie extrem de ornamentata care lauda frumusetea stepei, a muntilor si a raurilor, dragostea pentru parinti sau prieteni apropiati, exprimand reflectii asupra destinului omului. E caracterizat printr-o mare varietate de ornamente, falset, o melodie lunga, continua, curgatoare cu o bogata varietate ritmica, un ambitus vocal mare, forma de compozitie libera. In crescendo melodía este lenta si constanta pe cand in decrescendo energica si adeseori este interceptat un continuant (consoana al carei sunet se poate prelungi ex. “m”) imitand ritmul vietii in pajisti.
Spectacolele si compozitiile Urtiin duu sunt strans legate de modul de viata pastoral al nomazilor, care se mai practica inca in mare masura in Mongolia.
Se crede ca Urtiin duu  dateaza de acum 2000 de ani si ca au fost consemnate in opere literare inca din secolul al XIII-lea. O mare varietate de stiluri regionale s-au pastrat pana in zilele noastre si joaca un rol important alaturi de compozitiile contemporane in viata sociala si culturala a nomazilor care traiesc in Mongolia si Mongolia Interioara (este o regiune autonomă din Republica Populară Chineză).
Incepand cu anii 1950 urbanizarea si industrializarea au inlocuit tot mai mutl stilul de viata nomad, ceea ce a dus la pierderea multor obiceiuri si traditii. Repertoriul s-a diminuat treptat in timp ce cantecele ramase se standardizeaza. Parte a pajistilor in care purtatorii de traditii traiau odinioara ca nomazi, au cazut victime ale desertificarii, ceea ce a cauzat trecerea la o viata sedentara a multor familia. In acest caz multe din temele Urtiin duu, cum ar fi lauda virtutiilor si experientelor nomade tipice, isi pierd din relevanta.

Trei stiluri mari sunt identificate in cantecul lung: besreg urtiin duu (cantec mini lung) urtiin duu  si aizam urtiin duu (cantec lung maiestuos).

va continua

duminică, 19 mai 2013

Un om. O vioara. Alexandru Tomescu. Stradivarius.



Un om. O vioară. Aceste două coordonate sunt suficiente pentru a crea un Univers. Iar când omul este Alexandru Tomescu, iar vioara este un Stradivarius, se naşte un Univers locuit de creaturi sonore fascinante care se desprind din culoare şi densitate sonoră, toate menite să subjuge publicul aflat în sală.
Alexandru Tomescu a dovedit că poate îmblânzi orice formă de muzică, mai ales după proiectul „Paganini – înger sau demon”, care a marcat un hotar în cariera lui. A fost momentul în care violonistul şi-a regândit identitatea şi care marchează o cotitură radicală în drumul pe care Alexandru Tomescu a pornit acum câţiva ani, acela spre schimbarea percepţiei existente în România asupra muzicii clasice. Într-adevăr, de când a revenit în ţară, după studii în Elveţia cu Tibor Varga şi Statele Unite ale Americii cu Eduard Schmieder, Alexandru a dorit să demonstreze că muzica clasică este o fereastră spre armonia cu sine şi cu celălalt, o lume deschisă tuturor şi că fiecare merită şansa de a o explora.
După o mai mult decât fructuoasă carieră realizată în Europa și în lume, presărată cu succese în săli precum Théâtre des Champs Elysées - Paris, Carnegie Hall - New York sau Metropolitan Arts Centre – Tokio, sub bagheta unor Maeştri precum Valery Gergiev, Kurt Masur sau Christoph Eschenbach, Alexandru a revenit în România, unde s-a implicat în organizarea unor turnee naţionale de muzică clasică, realizate exclusiv din fonduri private. A înţeles că neconvenţionalul, ca îmbinare între profesionalism şi inovaţie este cheia pentru a atinge publicul larg, drept pentru care a devenit protagonistul unor evenimente–pilot în lumea muzicală românească: a cântat pe Stradivarius într-o staţie de metrou, pentru a dovedi că există o însemnată receptivitate pentru muzica de calitate; a cântat într-o pădure pentru a milita împotriva exploatării iraţionale a domeniului forestier. A cântat în faţa unei case în ruine, pentru a stopa distrugerea clădirilor aflate în Patrimoniul Naţional. A cântat cu scopul adunării de fonduri pentru Asociaţia Nevăzătorilor din România sau pentru protezarea auditivă a copiilor cu deficienţe de auz. Este printre primii artişti care şi-a făcut o misiune clară din a purta mesajul muzicii clasice în oraşe româneşti în care nu există filarmonici. Este suficient ca numele său să apară pe un afiş pentru ca biletele să se epuizeze cu zile întregi înainte de evenimentul respectiv.
Alexandru Tomescu nu se rezumă doar la a cânta în faţa publicului său, ci cultivă un dialog intens cu acesta, fie de pe scenă, explicând ce cântă, fie prin interviurile pe care le acordă la televiziunile şi radiourile de specialitate şi nu numai. Fie că vocea se aude la Radio România Muzical sau la Radio Guerrilla, fie că vorbele sale sunt tipărite în Dilema Veche sau în revista Viva!, el explică ce înseamnă să fii artist în România secolului XXI, ce surse îi hrănesc inspiraţia şi de ce muzica clasică merită o şansă.
Angajamentul pe care şi l-a asumat în momentul în care a primit vioara Stradivarius Elder-Voicu, în 2007 a fost acela de a familiariza un număr cât mai mare de români cu sunetul splendidului instrument. După o serie aproape neîntreruptă de concerte desfăşurate în România și în lume, numele violonistului și al viorii sale au devenit sinonime perfecte.
În încheiere – un citat relevant, care deși se referă la un singur concert pe care Alexandru Tomescu l-a susținut în Noua Zeelandă, poate fi extins la întreaga sa carieră: „Alexandru Tomescu  scoate o muzică nemaipomenită din Capriciile de Paganini, evidențiind contraste, lasând fiecare frază să trăiască şi să respire. M-am aşteptat la o seară cu şampanie spumoasă, însă Alexandru Tomescu a servit whiskey”.  (David Larsen – Metro Magazine, Noua Zeelandă).

luni, 13 mai 2013

Românul Mircea Gogoncea a obținut sâmbătă premiul al II-lea la concursul de chitară clasică "Gredos San Diego" care avut loc la Madrid în perioada 7-11 mai 2013



Mircea Gogoncea a inceput studiul chitarei clasice la varsta de 4 ani sub indrumarea lui Eugen Mang; a debutat pe scena la varsta de cinci ani. A absolvit Colegiul Pro in 2003, cu Diploma de Excelenta in muzica clásica- Chitara Clasica.
In prezent studiaza sub indrumarea lui Joaquin Clerch, la Robert Schumann Musica College in Düsseldorf, Germania. 
mai multe informatii pe http://mirceagogoncea.com/

joi, 9 mai 2013

Evolutia muzicii in 4:29 minute


Grupul Pentatonix cântă a cappella melodiile ce au marcat cursul istoriei muzicale, de la „Salve Regina“ a secolului al XI-lea până la „Baby“ a lui Justin Bieber. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Un mesaj al lui Justin Bieber a stârnit reacţii dure în lumea întreagă... Numărul de fani digitali ai vedetelor, umflat artificial. Justin Biebe... Lady Gaga va sta departe de scenă încă jumătate de an PUBLICITATE Proiecte Cetelem www.cetelem.ro/ Proiectele primaverii sunt mai simple cu creditul 100% online de la Cetelem. Grupul californian Pentatonix a avut ideea de a reda istoria muzicii altfel decât în cărţile de la Conservator. Cei cinci membri, Mitch Grassi, Scott Hoying, Kirstie Maldonado, Kevin Olusola şi Avi Kaplan, au realizat un colaj sonor prin care îşi plimbă auditoriul în timp şi spaţiu, trecând prin diferite stări. 
Povestea lor începe în secolul al XI-lea, cu „Salve Regina“, cântecul creştinesc despre Fecioara Maria. În continuare, ei fac un salt şi ajung în 1600 la compozitorul german Johann Pachelbel şi „Canon in D Major şi apoi în 1800, la Simfonia a cincea a lui Ludwig van Beethoven. Ei încep istoria din secolul XX cu „Danny Boy“ a lui Frederic Weatherly (1910) şi plusează cu „Old Man River“ (Jerome Kern & Oscar Hammerstein II), „Minnie The Moocher“ – Cab Calloway (1930), „Boogie Woogie Bugle Boy“ – The Andrew Sisters (1940), „I Walk The Line“ – Johnny Cash şi „La Bamba“ – Ritchie Valens (1950), „Stand By Me“ – Ben E King, „Barbara Ann“ – Beach Boys, „I Want To Hold Your Hand“ – The Beatles, „Respect“ – Aretha Franklin (1960), „ABC“ – Jackson 5, „Bohemian Rhapsody“ – Queen (1970), „Celebration“ – Kool & The Gang, „Don’t Stop Believin'“ – Journey şi „Thriller“ – Michael Jackson (1980). Anii '90 sunt marcaţi de alte piese notabile: „Can’t Touch This “– MC Hammer, „Baby One More Time“ – Britney Spears, „Say My Name“ – Destiny’s Child, „I Want It That Way“ – The Backstreet Boys. Începutul de mileniu marchează o schimbare de ritm şi stil: „Hey Ya!“ – Outkast, „Drop it Like Its Hot“ – Snoop Dogg, „Crazy“ – Gnarls Barkley, „Hips Don’t Lie“ – Shakira, „Single Ladies“ – Beyoncé, „I Kissed A Girl“ – Katy Perry, „Bad Romance“– Lady Gaga, „I Gotta Feelin“ – Black Eyed Peas“. Evoluţia muzicală culminează cu hiturile din ultimii doi ani şi jumătate: „Baby“ – Justin Bieber, „We Found Love“ – Rihanna, „Some Nights“ – Fun., „Somebody That I Used To Know“ – Gotye, „Gangnam Style“ – Psy şi „Call Me Maybe“ – Carly Rae Jepsen. Tinerii din grupul vocal Pentatonix s-au remarcat la postul de televiziune NBC, când au câştigat al treilea sezon al show-ului „The Sing-Off“.
articol preluat de pe Adevarul.ro