tag:blogger.com,1999:blog-25107919599189989322024-02-19T07:32:43.005+02:00Despre muzică - istoria muzicii pentru toți!”Nu s-ar putea oare ca amorul nostru propriu să joace un rol mai mic la noi, iar dragostea dezinteresată pentru artă un rol mai mare?„(George Enescu, Muzica, 1916)Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/06268702684225001284noreply@blogger.comBlogger34125tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-65043703665443481402023-02-19T16:15:00.001+02:002023-02-19T16:15:27.869+02:00Instrumente cu coarde și arcuș: VIOLONCELUL (CELLO)<p> <span style="background-color: white; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; font-weight: 700;">ISTORIC</span></p><div class="wp-block-image" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px;"><figure class="aligncenter size-full is-resized" style="box-sizing: inherit; clear: both; display: table; margin: 0px auto;"><img alt="" class="wp-image-1081" data-attachment-id="1081" data-comments-opened="1" data-image-caption="" data-image-description="<p>A collection of antique violin, viola, cello and more from Encyclopedia Londinensis; or Universal Dictionary of Arts, Sciences and Literature (1810). Digitally enhanced from our own original plate.</p>
" data-image-meta="{"aperture":"0","credit":"rawpixel.com","camera":"","caption":"A collection of antique violin, viola, cello and more from Encyclopedia Londinensis; or Universal Dictionary of Arts, Sciences and Literature (1810). Digitally enhanced from our own original plate.","created_timestamp":"0","copyright":"","focal_length":"0","iso":"0","shutter_speed":"0","title":"","orientation":"1"}" data-image-title="A collection of antique violin" data-large-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvbhivcgqzns0wmza4mc5qcgc-1.jpg?w=663" data-medium-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvbhivcgqzns0wmza4mc5qcgc-1.jpg?w=228" data-orig-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvbhivcgqzns0wmza4mc5qcgc-1.jpg" data-orig-size="1300,1710" data-permalink="https://despremuzica.com/2023/02/01/instrumente-cu-coarde-violoncelul-cello/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvbhivcgqzns0wmza4mc5qcgc-1/" height="881" loading="lazy" sizes="(max-width: 670px) 100vw, 670px" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvbhivcgqzns0wmza4mc5qcgc-1.jpg" srcset="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvbhivcgqzns0wmza4mc5qcgc-1.jpg?w=670&h=881 670w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvbhivcgqzns0wmza4mc5qcgc-1.jpg?w=114&h=150 114w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvbhivcgqzns0wmza4mc5qcgc-1.jpg?w=228&h=300 228w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvbhivcgqzns0wmza4mc5qcgc-1.jpg?w=768&h=1010 768w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvbhivcgqzns0wmza4mc5qcgc-1.jpg?w=778&h=1024 778w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvbhivcgqzns0wmza4mc5qcgc-1.jpg 1300w" style="border: 0px; box-sizing: border-box; height: auto; max-width: 100%; vertical-align: bottom;" width="670" /></figure></div><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Între numeroasele tipuri de instrumente vechi cu coarde, pe care luteria italiană avea să le modifice, să le combine, dând naștere celor de azi, figurau diverse modele de viole. Dintre aceste exemplare se pare că <em style="box-sizing: inherit;">basul violei</em> și <em style="box-sizing: inherit;">viola da gamba </em>(tenor) sunt cei mai direcți strămoși ai violoncelului.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Primele transformări se datorează acelorași iluștri constructori ai <a href="https://despremuzica.com/2023/01/31/instrumente-cu-coarde-viola/" style="background-color: transparent; box-sizing: inherit; color: #a14f60; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;">viorii</a>: <em style="box-sizing: inherit;">Gasparo da Salo, Paolo Maggini </em>și <em style="box-sizing: inherit;">Andrea Amati, </em>forma definitivă cristalizându-se în concepția și în atelierul lui <em style="box-sizing: inherit;">Stradivarius</em> din Cremona.</p><p style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em;"><span style="box-sizing: inherit; font-weight: 700;">DESCRIEREA INSTRUMENTULUI</span></p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">O vioară mult amplificată, a cărei înălțime atinge 1,20m, dar al cărei arcuș se micșorează la 72cm, acesta este violoncelul, care se fixează în podea prin piciorușul cu vârf din partea de jos, susținut lateral de genunchii executantului.</p><div class="wp-block-image" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px;"><figure class="aligncenter size-full is-resized" style="box-sizing: inherit; clear: both; display: table; margin: 0px auto;"><img alt="" class="wp-image-1083" data-attachment-id="1083" data-comments-opened="1" data-image-caption="" data-image-description="<p>Cello music instrument clip art, object illustration. Free public domain CC0 image.</p>
" data-image-meta="{"aperture":"0","credit":"rawpixel.com","camera":"","caption":"Cello music instrument clip art, object illustration. Free public domain CC0 image.","created_timestamp":"0","copyright":"","focal_length":"0","iso":"0","shutter_speed":"0","title":"","orientation":"1"}" data-image-title="Cello music instrument clip art" data-large-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvam9injgwlte2nc14lmpwzw.jpg?w=663" data-medium-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvam9injgwlte2nc14lmpwzw.jpg?w=300" data-orig-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvam9injgwlte2nc14lmpwzw.jpg" data-orig-size="1300,1300" data-permalink="https://despremuzica.com/2023/02/01/instrumente-cu-coarde-violoncelul-cello/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvam9injgwlte2nc14lmpwzw/" height="545" loading="lazy" sizes="(max-width: 545px) 100vw, 545px" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvam9injgwlte2nc14lmpwzw.jpg" srcset="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvam9injgwlte2nc14lmpwzw.jpg?w=545&h=545 545w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvam9injgwlte2nc14lmpwzw.jpg?w=1090&h=1090 1090w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvam9injgwlte2nc14lmpwzw.jpg?w=150&h=150 150w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvam9injgwlte2nc14lmpwzw.jpg?w=300&h=300 300w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvam9injgwlte2nc14lmpwzw.jpg?w=768&h=768 768w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/cznmcy1wcml2yxrll3jhd3bpegvsx2ltywdlcy93zwjzaxrlx2nvbnrlbnqvam9injgwlte2nc14lmpwzw.jpg?w=1024&h=1024 1024w" style="border: 0px; box-sizing: border-box; height: auto; max-width: 100%; vertical-align: bottom;" width="545" /></figure></div><p style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em;"><span style="box-sizing: inherit; font-weight: 700;">POSIBILITĂȚI TEHNICE ȘI EXPRESIVE</span></p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Cele 4 coarde ale violoncelului sunt acordate cu o octavă mai jos decât la violă. Întinderea sa este remarcabilă cuprinzând-o aproape în întregime pe cea a violei, la care adaugă încă o octavă, ceea ce face ca pentru violoncel să fie folosite trei chei, după cum cântă în registrul grav, mediu sau acut (cheia lui fa, do sau sol):</p><div class="wp-block-image" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px;"><figure class="aligncenter size-large is-resized" style="box-sizing: inherit; clear: both; display: table; margin: 0px auto;"><img alt="" class="wp-image-1076" data-attachment-id="1076" data-comments-opened="1" data-image-caption="" data-image-description="" data-image-meta="{"aperture":"0","credit":"","camera":"","caption":"","created_timestamp":"0","copyright":"","focal_length":"0","iso":"0","shutter_speed":"0","title":"","orientation":"0"}" data-image-title="wp-16751843344268093255895346405553" data-large-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751843344268093255895346405553.jpg?w=663" data-medium-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751843344268093255895346405553.jpg?w=300" data-orig-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751843344268093255895346405553.jpg" data-orig-size="2449,819" data-permalink="https://despremuzica.com/wp-16751843344268093255895346405553/" height="145" loading="lazy" sizes="(max-width: 435px) 100vw, 435px" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751843344268093255895346405553.jpg?w=663" srcset="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751843344268093255895346405553.jpg?w=435 435w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751843344268093255895346405553.jpg?w=867 867w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751843344268093255895346405553.jpg?w=150 150w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751843344268093255895346405553.jpg?w=300 300w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751843344268093255895346405553.jpg?w=768 768w" style="border: 0px; box-sizing: border-box; height: auto; max-width: 100%; vertical-align: bottom;" width="435" /></figure></div><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Personalitatea muzicală a violoncelului se conturează puternic de la glasul său amplu, viril și plin de căldură din registrul grav, până la cantabilitatea suavă, delicată, dar plină de emoție a registrului înalt. Nu se poate vorbi la violoncel de acel strălucitor (brillant) propriu altor instrumente. Noblețea sunetului său se remarcă chiar și atunci când execută pasaje de agilitate, , în registrul înalt, când timbrul său degajă un aer de sentimentalism sau de sobrietate. Trecând prin registrul vocii de tenor, unde specificul violoncelului apare din plin, ultimele sunete, cele mai înalte, au alt colorit decât corespondentele lor de la vioară. Mai consistente, mai puțin fluide sau transparente, ele emană un caracter dureros, foarte pătrunzător, chiar violent.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Această variată și expresivă gamă de colorit și posibilități au făcut din el al doilea mare solist al familiei instrumentelor cu coarde. Într-adevăr, toate felurile de atac și resurse tehnice enumerate la <a href="https://despremuzica.com/2023/01/29/instrumente-cu-coarde-vioara/" style="background-color: transparent; box-sizing: inherit; color: #a14f60; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;">vioară</a> rămân, la violoncel, nu numai valabile dar și amplificate.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Pizzicati (sunetele ciupite) capătă la violoncel, datorită lungimii coardelor, o sonoritate rotundă, prelungă, bogată, adâncă.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Flajeoletele (sunetele naturale) sunt aici mai multe la număr, grație tot lungimii coardelor. Unele din ele (cele mai înalte pe coarda <em style="box-sizing: inherit;">do</em>) au sonorități foarte deosebite, aidoma tulnicelor noastre.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Tehnica modernă a acestui instrument, care – între altele – în anumite situații, permite folosirea și a degetului mare, neutilizat la <a href="https://despremuzica.com/2023/01/29/instrumente-cu-coarde-vioara/" style="background-color: transparent; box-sizing: inherit; color: #a14f60; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;">vioară</a> și <a href="https://despremuzica.com/2023/01/31/instrumente-cu-coarde-viola/" style="background-color: transparent; box-sizing: inherit; color: #a14f60; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;">violă</a>, a emancipat simțitor rolul și literatura dedicată violoncelului.</p><p style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em;"><span style="box-sizing: inherit; font-weight: 700;">ROLUL ÎN ORCHESTRĂ</span></p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Privind rolul său din punct de vedere istoric, constatăm că, la început, violoncelul, ca și strămoșii lui, e chemat numai cu rol de bas(ceea ce îi justifică acest nume). Multă vreme el va servi numai la susținerea basistică a cântării, chiar și în procesiunile în aer liber.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Tot lui Beethoven îi revine meritul de a fi pus primul în valoare resursele violoncelului, acordându-i roluri melodice solistice, mai ales în mișcările lente ale simfoniilor, unde își desfășoară din plin cantabilitatea pătrunzătoare. Violoncelul capătă astfel un rol de <em style="box-sizing: inherit;">tenor</em>, de neînlocuit în orchestră. Tehnica modernă înalță glasul violoncelului prin registrul de alto și chiar de sopran, oferind un alt colorit decât cel al violelor și viorilor. Tensiunea și pasiunea melodiilor cântate pe coarda cea mai înaltă (La) sunt din plin utilizate în literatura modernă. Când armonia este încredințată coardelor, violoncelele sunt chemate să susțină în registrul lor sunetele e le revin, folosind, dacă e cazul, coardele duble, mai rar triple.</p><p style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; position: relative;">Orchestrația modernă utilizează, de asemenea, <em style="box-sizing: inherit;">divisi, </em>adică împărțirea violoncelelor în grupe, care-și distribuie diferitele sunete din acord.</p>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/13484151582341550777noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-25947854380830933742023-02-13T09:14:00.002+02:002023-02-13T09:14:21.822+02:00Instrumente cu coarde și arcuș - VIOLA<p> <span style="background-color: white; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; font-weight: 700;">ISTORIC</span></p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">În ceea ce privește istoria acestui instrument, ea se confundă cu cea a viorii, cu care se aseamănă în majoritatea privințelor. Aceiași constructori, în aceleași locuri și epoci, au dăruit violei glasul și forma actuală.</p><p style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em;"><span style="box-sizing: inherit; font-weight: 700;">DESCRIEREA INSTRUMENTULUI</span></p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Viola are aceeași formă ca și vioara. Violele – mai variabile în dimensiuni decât viorile – sunt de două tipuri: unele mai mici, care sunt – în fond – niște viori puțin mai mari, la care se cântă ușor, dar nu aduc o sonoritate deosebită, și altele mai mari, adevăratele viole, cu un sunet specific, care ating în înălțime aproximativ 65 – 66cm. În schimb, arcușul, mai mic decât la vioară, măsoară numai 74 cm.</p><div class="wp-block-image" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px;"><figure class="aligncenter size-large is-resized" style="box-sizing: inherit; clear: both; display: table; margin: 0px auto;"><img alt="" class="wp-image-1052" data-attachment-id="1052" data-comments-opened="1" data-image-caption="" data-image-description="" data-image-meta="{"aperture":"0","credit":"","camera":"","caption":"","created_timestamp":"0","copyright":"","focal_length":"0","iso":"0","shutter_speed":"0","title":"","orientation":"0"}" data-image-title="wp-16751604494651212273808322509251" data-large-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751604494651212273808322509251.jpg?w=663" data-medium-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751604494651212273808322509251.jpg?w=240" data-orig-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751604494651212273808322509251.jpg" data-orig-size="856,1068" data-permalink="https://despremuzica.com/wp-16751604494651212273808322509251/" height="631" loading="lazy" sizes="(max-width: 506px) 100vw, 506px" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751604494651212273808322509251.jpg?w=663" srcset="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751604494651212273808322509251.jpg?w=506 506w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751604494651212273808322509251.jpg?w=120 120w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751604494651212273808322509251.jpg?w=240 240w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751604494651212273808322509251.jpg?w=768 768w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751604494651212273808322509251.jpg 856w" style="border: 0px; box-sizing: border-box; height: auto; max-width: 100%; vertical-align: bottom;" width="506" /></figure></div><p style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em;"><span style="box-sizing: inherit; font-weight: 700;">POSIBILITĂȚI TEHNICE ȘI EXPRESIVE</span></p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Viola este acordată cu o cvintă mai jos decât vioara, deci acordajul ei va fi:</p><div class="wp-block-image" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px;"><figure class="aligncenter size-large is-resized" style="box-sizing: inherit; clear: both; display: table; margin: 0px auto;"><img alt="" class="wp-image-1054" data-attachment-id="1054" data-comments-opened="1" data-image-caption="" data-image-description="" data-image-meta="{"aperture":"0","credit":"","camera":"","caption":"","created_timestamp":"0","copyright":"","focal_length":"0","iso":"0","shutter_speed":"0","title":"","orientation":"0"}" data-image-title="wp-16751607286322640674706537735104" data-large-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751607286322640674706537735104.jpg?w=663" data-medium-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751607286322640674706537735104.jpg?w=300" data-orig-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751607286322640674706537735104.jpg" data-orig-size="2127,921" data-permalink="https://despremuzica.com/wp-16751607286322640674706537735104/" height="152" loading="lazy" sizes="(max-width: 351px) 100vw, 351px" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751607286322640674706537735104.jpg?w=663" srcset="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751607286322640674706537735104.jpg?w=351 351w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751607286322640674706537735104.jpg?w=702 702w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751607286322640674706537735104.jpg?w=150 150w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751607286322640674706537735104.jpg?w=300 300w" style="border: 0px; box-sizing: border-box; height: auto; max-width: 100%; vertical-align: bottom;" width="351" /></figure></div><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Pentru fixarea și ușurarea scrierii și citirii pe un singur portativ, la violă se utilizează cheia de alto (cheia lui <em style="box-sizing: inherit;">do </em>pe linia a treia):</p><div class="wp-block-image" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px;"><figure class="aligncenter size-large is-resized" style="box-sizing: inherit; clear: both; display: table; margin: 0px auto;"><img alt="" class="wp-image-1055" data-attachment-id="1055" data-comments-opened="1" data-image-caption="" data-image-description="" data-image-meta="{"aperture":"0","credit":"","camera":"","caption":"","created_timestamp":"0","copyright":"","focal_length":"0","iso":"0","shutter_speed":"0","title":"","orientation":"0"}" data-image-title="wp-16751610874395862681542588804182" data-large-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751610874395862681542588804182.jpg?w=663" data-medium-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751610874395862681542588804182.jpg?w=300" data-orig-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751610874395862681542588804182.jpg" data-orig-size="1519,608" data-permalink="https://despremuzica.com/wp-16751610874395862681542588804182/" height="137" loading="lazy" sizes="(max-width: 343px) 100vw, 343px" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751610874395862681542588804182.jpg?w=663" srcset="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751610874395862681542588804182.jpg?w=343 343w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751610874395862681542588804182.jpg?w=686 686w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751610874395862681542588804182.jpg?w=150 150w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751610874395862681542588804182.jpg?w=300 300w" style="border: 0px; box-sizing: border-box; height: auto; max-width: 100%; vertical-align: bottom;" width="343" /></figure></div><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Pentru registrul înalt, viola folosește și cheia <em style="box-sizing: inherit;">sol.</em></p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Întinderea violei este cuprinsă între:</p><div class="wp-block-image" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px;"><figure class="aligncenter size-large is-resized" style="box-sizing: inherit; clear: both; display: table; margin: 0px auto;"><img alt="" class="wp-image-1057" data-attachment-id="1057" data-comments-opened="1" data-image-caption="" data-image-description="" data-image-meta="{"aperture":"0","credit":"","camera":"","caption":"","created_timestamp":"0","copyright":"","focal_length":"0","iso":"0","shutter_speed":"0","title":"","orientation":"0"}" data-image-title="wp-16751622874021295777060932119287" data-large-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751622874021295777060932119287.jpg?w=663" data-medium-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751622874021295777060932119287.jpg?w=300" data-orig-file="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751622874021295777060932119287.jpg" data-orig-size="2848,642" data-permalink="https://despremuzica.com/wp-16751622874021295777060932119287/" height="89" loading="lazy" sizes="(max-width: 396px) 100vw, 396px" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751622874021295777060932119287.jpg?w=663" srcset="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751622874021295777060932119287.jpg?w=396 396w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751622874021295777060932119287.jpg?w=790 790w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751622874021295777060932119287.jpg?w=150 150w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751622874021295777060932119287.jpg?w=300 300w, https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16751622874021295777060932119287.jpg?w=768 768w" style="border: 0px; box-sizing: border-box; height: auto; max-width: 100%; vertical-align: bottom;" width="396" /></figure></div><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Tot ceea ce s-a spus cu privire la diferitele feluri de sunete și de articulație de care dispune <a href="https://despremuzica.com/2023/01/29/instrumente-cu-coarde-vioara/" style="background-color: transparent; box-sizing: inherit; color: #a14f60; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;">vioara</a> rămâne propriu și violei. Aceasta nu înseamnă însă că viola nu prezintă specificul și personalitatea sa în mijlocul familiei instrumentelor cu coarde. Viola, în ceea ce privește înălțimea, face legătura între vioară și violoncel, are și o sonoritate proprie. Timbrul violei apare mai închis, mai nazal, mai moale, uneori sumbru, în comparație cu cel al viorii. S-ar părea că este ușor și continuu surdinată. Am putea-o compara cu o soră mai mare a viorii, mai gravă, mai domoală și mai visătoare, căreia i se potrivesc mișcările mai puțin zglobii sau strălucitoare, lăsând să se degaje o discretă melancolie. Nu întâmplător Beethoven – printre primii compozitori care îi acordă un rol mai însemnat în orchestră – îi încredințează temele pline de gravitate, de tristețe sau duioșie, în mișcările lente ale simfoniilor V, VI, VII și IX. În toate aceste cazuri viola nu este lăsată singură, ci dublată și întărită cu violoncelul sau cu vioara. Există și o explicație istorică în acest sistem de orchestrare.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">La început, viola a fost considerată un instrument de mâna a doua, și compozitorii se fereau să scrie pentru ea, întrucât era lăsată – în majoritatea cazurilor – pe mâinile unor executanți mediocri. Când un instrumentist se dovedea mai puțin dibaci, era trecut la vioara II; când nici aici nu reușea să dea rezultate, „devenea” … violist.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Unele partituri ale lui Haydn și Mozart sunt astfel orchestrate încât dacă lipsesc violele, ansamblul să nu aibă de suferit. În muzica de cameră, care conta pe un bun executant, se puteau înregistra pasaje de răspundere pentr acest instrument.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Berlioz, care cunoștea atât de bine posibilitățile instrumentelor, compune simfonia <em style="box-sizing: inherit;">Harold în Italia, </em>care cuprinde o parte concertantă principală pentru violă, destinată lui <em style="box-sizing: inherit;">Paganini</em> care – după cum spune – n-a mai avut ocazia să o execute.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Tot Berlioz susține și insistă pentru crearea unei catedre de violă la conservator, care se va înființa în anul 1894. Efectele binefăcătoare ale unei pedagogii organizate în jurul acestui instrument s-au dovedit curând. În partiturile lui Wagner, ca, de exemplu , <em style="box-sizing: inherit;">Cavalcada Walkyriilor</em>, unde ilustrarea galopului înfierbântat angajează în ritm trepidant și violele, găsim pasaje foarte rapide și înalte, de neconceput pentru modeștii violiști de altădată.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Dezvoltarea scriiturii ca și a pedagogiei instrumentului ating azi un nivel care face ca viola să meargă cot la cot cu vioara, bineînțeles, în registrul ei respectiv.</p><p style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em;"><span style="box-sizing: inherit; font-weight: 700;">ROLUL ÎN ORCHESTRĂ</span></p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Rolul violelor în orchestră este acela de a face legătur între grupa viorilor și cea a violoncelelor, atât pe plan melodic cât și în susținerea acordurilor din acompaniamentul respectiv. Melodic, ele acționează fie în registrul grav melodia viorilor, fie cântând în solo melodiile registrului mediu, cu un vădit caracter de nostalgie, melancolie, moliciune, discreție sau durere reținută.</p><p class="has-text-align-justify" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; text-align: justify;">Funcția de acompaniament a fost prima din punct de vedere istoric și o susține din plin și astăzi, dată fiind ușurința și sonoritatea bogată a dublelor și triplelor coarde.</p><p class="has-text-align-right" style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #777777; font-family: Alegreya, serif; font-size: 16px; margin-bottom: 1.5em; position: relative; text-align: right;">(<em style="box-sizing: inherit;">Despre instrumentele muzicale – </em>Alexandru Pașcanu, Editura Muzicală)</p>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/13484151582341550777noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-18235712984673631802023-02-12T11:16:00.003+02:002023-02-12T11:16:54.107+02:00Instrumente cu coarde și arcuș - VIOARA<p style="text-align: justify;"> <strong>ISTORIC</strong></p><!-- wp:paragraph -->
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Vioara modernă și-a căpătat forma ei suplă și armonioasă în mâinile pricepute ale lutierilor italieni, care într-o perioadă de aproape 200 de ani (1560-1750), creează tipurile definitive și, totodată, exemplare din cele mai strălucite, p care constructorii ulteriori se vor strădui să le imite. </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Originea instrumentului cu coarde și arcuș trebuie căutată mult mai în urmă și pe alte meleaguri. Cu 5000 de ani înaintea erei noastre, în India, i se atribuie lui Ravana, regele din Ceylon, inventarea unui instrument rudimentar, <em>ravanastronul</em>, care se dovedește a fi cel mai vechi tip al instrumentelor cu coarde și arcuș. El dăinuiește încă în mâinile unor călugări budiști din ordinul cerșetorilor.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;"><em>Ravanastronul</em> e alcătuit din coarde de intestine de gazelă, căluș, cutie sonoră, gât, cuie și arcuș. Perfecționat și cu alte denumiri (<em>ravana, ruana, omerti, sarinda</em>), va trece la arabi și perși, unde e cunoscut sub numele de <em>kemangș-a-guz</em>. Evoluând în <em>rebab, rebeb sau rabab,robab, kemantș </em> etc., instrumentul cu arcuș pornește o migrațiune lentă spre Occident, pătrunzând în Europa în condiții necunoscute încă. Către anul 570, unele mărturii ne semnalează, în mâinile Galilor, <em>crutbul, </em> un instrument cu coarde și arcuș, despre care istoricii se întreabă dacă și cum a fost introdus în Europa.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:image {"align":"center","id":964,"width":325,"height":573,"sizeSlug":"large","linkDestination":"none"} -->
<figure class="wp-block-image aligncenter size-large is-resized" style="text-align: justify;"><img alt="" class="wp-image-964" height="573" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16746627026677412784046527645142.jpg?w=581" width="325" /></figure>
<!-- /wp:image -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Cert este însă că, în evul mediu, se nasc în Europa o serie de instrumente denumite: <em>rubeb, rebel, rebec, rebecchino, </em>ale căror nume ne demonstrează proveniența arabă. </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Istoria instrumentului cu coarde și arcuș înregistrează strălucita epocă cunoscută sub numele de <em> luteria italiană</em>, când are loc perfecționarea și definitivarea tipurilor acestei familii instrumentale, la cel mai înalt grad, nedepășit de atunci. Leagănul acestei înfloriri începe în Brescia și atinge apogeul în Cremona, de care se leagă numele celor mai iluștri constructori de viori. În Brescia apare prima vioară din mâinile lui <em>Bertolotti</em> zis <em>Gasparo da Salo </em>(1542-1609) adăugându-se la paternitatea acestui instrument și numele lui <em>Andrea Amati</em> (1535-1612), mai în vârstă decât primul, care -se spune- după ce a învățat meșteșugul la Brescia a fondat celebra școală din Cremona. La definitivarea instrumentului trebuie pomenit numele lui <em>Gio Paolo Maggini </em>(1581-1632), tot din Brescia, care aduce esențiale și definitive transformări în forma instrumentului.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Școala de la Cremona ( care nu este propriu-zis o școală, ci .ai degrabă o tradiție) începe cu Andrea Amati. El creează un foarte reușit tip de vioară, ce influențează atât pe contemporanii cât și pe urmașii acestuia, care îl vor perfecționa. O întreagă dinastie Amati: <em>Antonio, Girolamo, Nicolo</em> (cel mai strălucit Amati) continuă și perfecționează vioara, dând exemplare de o sonoritate dulce și suplă, ceea ce convine foarte bine muzicii de cameră. </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Familia <em>Guarnerius </em>cu reprezentanții săi: <em>Andrea, Pietro, Giuseppe</em> <em>I</em> și, cel mai renumit, <em>Guarnerius Joseph de Jesu </em>(1687-1742) aproape egal lui Stradivarius, la care se adaugă familia <em>Ruggieri: Francesco, Giacinto, Vincenzo,</em> întăresc și mai mult faima acestui oraș în care desăvârșirea o atinge neîntrecutul <em>Antonio Stradivarius </em>(Stradivari)(1644-1737).</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Învățând meșteșugul de la Nicolo Amati, Stradivarius ne-a lăsat cele mai valoroase instrumente ieșite din mâna omenească. Sonoritatea lor dulce este dublată de o vigoare foarte bine venită pentru rolurile solistice ale concertelor. Se crede că producția totală a instrumentelor create de Stradivarius ar fi atins cifra de 1100. Nu se cunosc însă decât vreo 540 de viori, 12 viole și 50 de violoncele. Cercetătorii operei lui Stradivarius au împărțit îndelungata sa activitate ( a trăit 93 de ani) în 4 faze: I. instrumentele "amatizate" (imitarea lui Amati); II. cele lungite (lungimea crește și lățimea descrește); III. epoca de aur și IV. perioada decadenței. Indiferent de faza în care au fost construite, de arhitectura sau frumusețea modelului, toate exemplarele realizate de Stradivarius sunt ireproșabile din punct de vedere <em>sonor</em>, atingând o culme nedepășită.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Odată cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, apune și faima Cremonei, care începe să aparțină trecutului, dar constructorii care au învățat aici meșteșugul s-au răspândit în restul Italiei și în Europa. Unul care merită a fi îndeosebi menționat este vestitul <em>Jacobus Stainer</em> (1621-1683), se presupune ca a fost ucenicul lui Nicolo Amati, care, prin iscusința sa, duce arta învățată în Cremona peste munți, în Tirolul apropiat (Absam), fiind considerat drept cel mai mare constructor de viori al Germaniei.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"><strong>DESCRIEREA INSTRUMENTULUI</strong></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:image {"align":"center","id":965,"width":394,"height":619,"sizeSlug":"large","linkDestination":"none"} -->
<figure class="wp-block-image aligncenter size-large is-resized" style="text-align: justify;"><img alt="" class="wp-image-965" height="619" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/vioara.despre-muzica.jpg?w=652" width="394" /></figure>
<!-- /wp:image -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Vioara este alcătuită dintr-o cutie de rezonanță a cărei <em>față</em> este o placă boltită din lemn de brad (molid), în care sunt decupate două deschideri (<em>efurile)</em> pentru comunicarea vibrațiilor în aerul exterior, iar <em>spatele</em>, de asemenea boltit, este confecționat din lemn de arțar (paltin). Pentru închiderea cutiei, fața și spatele sunt prinse prin fâșii laterale din lemn de arțar(paltin) numite <em>eclise.</em> Pentru întărirea feței, ca să reziste presiunii coardelor, ca și pentru stabilirea unei tensiuni favorabile sonorității, se lipește pe interiorul feței <em>bara, </em>o vergea din același lemn, în direcția lungimii, iar între față și spate se fixează <em>popicul</em> (popul sau inima), un bețigaș care, pus în dreptul călușului, transmite spatelui vibrațiile feței.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">În partea de sus, vioara se prelungește cu <em>gâtul</em>, la capătul căruia se găsește locașul cuielor, în care se fixează cele 4 <em>cuie</em> (din abanos sau alt lemn tare), terminându-se cu <em>capul viorii</em> denumit și <em>voluta</em> sau <em>melcul.</em> Pe gâtul viorii este fixată <em>limba</em>, din abanos sau din lemn de păr, prelungindu-se deasupra feței, pe care degetele executantului vor călca coardele. <em>Coardele</em>, în număr de patru, confecționate din intenstine de oaie, înlocuite apoi cu coarde metalice ( oțel, aluminiu, argint), înșurubate la capătul superior în cuie, sunt întinse peste o plăcuță de lemn de arțar sau paltin, denumită <em>căluș,</em> în care se fixează și se transmit vibrațiile. La capătul inferior ele sunt prinse în <em>cordar, </em>o piesă de abanos cu patru găuri, care printr-o coardă scurtă, este fixat de <em>nasture</em> - un buton de abanos introdus în corpul viorii. Lungimea corpului viorii variază în jurul cifrei de 36 cm, iar în întregime cu gâtul atinge 60 de cm.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;"><em>Arcușul</em> din zilele noastre este o baghetă de cca 0,75m, ușor curbată, al cărei diametru se subțiază către vârf; de capetele arcușului este întinsă o șuviță de fire de păr din coadă de cal. De la arcușul primitiv, pe care executantul indian îl folosea cântând melodiile simple pe anticul ravanastron, a urmat o îndelungată evoluție, la care au contribuit numeroși constructori și chiar virtuozi ai viorii, ca: <em>Corelli, Tartini, Viotti</em> etc. Ultimul care-i dă forma definitivă este <em>Tourte cel Tânăr (</em>1747-1835), vestitul constructor supranumit "Stradivarius francez". </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">La arcuș vom distinge: <em>vârful </em>(punta d'arco) și <em>talonul </em>(unde se ține în mână). Un șurub fixat la talon permite întinderea sau slăbirea părului.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:image {"align":"center","id":967,"width":476,"height":636,"sizeSlug":"large","linkDestination":"none"} -->
<figure class="wp-block-image aligncenter size-large is-resized" style="text-align: justify;"><img alt="" class="wp-image-967" height="636" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16746638456182807184096721324698.jpg?w=766" width="476" /></figure>
<!-- /wp:image -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"><strong>MODUL DE FUNCȚIONARE</strong></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Arcușul, al cărui păr e îmbibat cu sacâz, face aderența cu coarda, pe care, o pune în vibrație, emițând sunetele ce vor fi întărite de cutia de rezonanță. Mâna dreaptă, care mânuiește arcușul, stabilește durata și intensitatea sunetelor, legându-le sau detașându-le totodată. Mâna stângă, utilizând numai patru degete, determină înălțimea sunetelor și un anumit efect de ondulare, de oscilare regulată a sunetului, denumit <em>vibrato</em>. </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"><strong>POSIBILITĂȚI TEHNICE ȘI EXPRESIVE</strong></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Cele patru coarde ale viorii sunt acordate în cvinte, numerotate de sus în jos:</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:image {"align":"center","id":1003,"width":414,"height":182,"sizeSlug":"large","linkDestination":"none"} -->
<figure class="wp-block-image aligncenter size-large is-resized" style="text-align: justify;"><img alt="" class="wp-image-1003" height="182" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-1675015902672935474846030671721.jpg?w=1024" width="414" /></figure>
<!-- /wp:image -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Acest acordaj a fost uneori modificat (<em>scordatura</em>) de unii dintre marii virtuozi ai viorii, pentru o anumită sonoritate care avantaja instrumentul, interpretul sau piesa respectivă. Iată cum acordau vioara unii dintre cei mai faimoși muzicieni:</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:image {"align":"center","id":1006,"width":588,"height":385,"sizeSlug":"large","linkDestination":"none"} -->
<figure class="wp-block-image aligncenter size-large is-resized" style="text-align: justify;"><img alt="" class="wp-image-1006" height="385" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16750163282536399034827874358041.jpg?w=1024" width="588" /></figure>
<!-- /wp:image -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Fiecare coardă are un colorit al ei, care determină coloritul variat al viorii. </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Coarda <em> mi</em> oferă o sonoritate luminoasă, sticloasă, uneori metalică și pătrunzătoare, plină de pasiune, în <em>forte</em>, sau finețe clară, în nuanțele mici.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Coarda <em>la </em>e mai dulce, mai moale și foarte utilă în pozițiile înalte. </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Coarda <em>re</em> mai ștearsă are în schimb volum.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Coarda <em>sol </em>are cea mai mare putere, sunete ample, cu plinătate și căldură, ceea ce nu exclude delicatețea, dacă este atacată cu grijă. </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Coardele se folosesc fie <em>libere</em>, fie - mai ales - călcate, adică apăsate cu degetele pe limba viorii micșorându-li-se lungimea, ceea ce dă posibilitatea obținerii tuturor sunetelor cuprinse între : </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:image {"align":"center","id":1014,"width":424,"height":214,"sizeSlug":"large","linkDestination":"none"} -->
<figure class="wp-block-image aligncenter size-large is-resized" style="text-align: justify;"><img alt="" class="wp-image-1014" height="214" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-16750206818611012906785569875598.jpg?w=1024" width="424" /></figure>
<!-- /wp:image -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Pentru obținerea acestor sunete, mâna stângă alunecă pe gâtul viorii în diferite puncte bine stabilite prin studiu, denumite <em>poziții.</em> Grație acestor poziții și digitațiilor respective, executantul obține toate sunetele din game , ba chiar un efect cu totul special și rar cum este <em> glissando, </em>în care degetul, alunecând treptat pe coardă, dă naștere tuturor sunetelor intermediare, care se aud ca la o sirenă. În general vioara produce variate feluri de sunete ca: <em>obișnuite, flajeolete, pizzicate, surdinate, sul ponticello, sul tasto, con legno </em>etc. </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">1. <em>Sunetele obișnuite</em> sunt obținute în mod normal prin simpla apăsare cu degete mâinii stângi și prin frecarea arcușului pe coardă: trăgând în jos sau împingând sus. După felurile în care arcușul atacă coarda, se obține aproape întreaga expresie a viorii, și aici vom distinge diferite efcte ca: legato, detache, loure, jete, ricoche, staccato etc. Tremolo este un efect specific instrumentelor din această famile, constând din note repetate foarte des, ceea ce produce impresia unui freamăt, care, în registrul de jos și în forte, creează o imagine de furtunos și violent, în mediu, tulburare și agitație, iar în registrul înalt devine tăios, pătrunzător, dramatic.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">2.<em>Flajeoletele</em> sau sunetele armonice sunt sunete ușoare, transparente, ce par a fi fluierate, șuierate. Ele se obțin prin ușoara atingere a coardei în anumite puncte (flajeolete naturale) sau prin călcarea cu un deget și ușoara atingere cu altul (flajeolete artificiale). Flajeoletele se notează printr-un mic cerculeț pus deasupra notei, la cele artificiale se notează sunetul călcat ca și locul unde se va atinge coarda:</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:image {"align":"center","id":1023,"width":488,"height":104,"sizeSlug":"large","linkDestination":"none"} -->
<figure class="wp-block-image aligncenter size-large is-resized" style="text-align: justify;"><img alt="" class="wp-image-1023" height="104" src="https://despremuzica531190632.files.wordpress.com/2023/01/wp-1675095158444962328964561310707.jpg?w=1024" width="488" /></figure>
<!-- /wp:image -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;"> <em>3. </em> <em>Pizzicati </em>sunt sunetele obținute prin ciupirea coardelor cu degetele mâinii drepte sau stângi, fără folosirea arcușului. În felul acesta se obține un sunet sec, scurt, mușcător a cărui expresivitate e necesară în anumite situații. Un exemplu clasic în acest sens îl constituie scherzo-ul în pizzicato din <em> Simfonia IV </em>de Ceaikovski. În partitură se notează scriindu-se <em> pizzicati</em> sau prescurtat <em>pizz. </em> Când se reiau sunetele obișnuite se notează <em>col arco</em> sau <em>arco. </em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">4. Sunetele <em> surdinate</em> se obțin prin fixarea pe căluș a unei mici piese cu 3 dinți de lemn sau de metal - surdina - menită să modifice culoarea sunetului reducând totodată și intensitatea, ceea ce determină o sonoritate mai estompată, mai depărtată, oarecum misterioasă. În partitură se notează prin cuvintele: <em>con sordina, </em> iar pentru a fi scoasă <em> senza sordina.</em> </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">5. <em>Sul ponticello </em>(pe căluș) este o indicație care cere ca sunetele respective să fie executate cu arcușul lângă căluș. Dată fiind tensiunea coardei în preajma lui, se obține o sonoritate metalică, tăioasă, rece, șuierată.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">6. <em>Sul tasto</em> (pe limbă) ne arată că sunetele vor fi executate trecând arcușul nu pe porțiunea obișnuită, ci mai sus, pe limba viorii. Tensiunea mai scăzută a coardelor oferă aici o sonoritate mai moale, ai slabă, catifelată și estompată.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">7. <em>Con legno</em> (cu lemnul) este o indicație care cere ca, în locul părului, să se folosească bagheta (lemnul arcușului). Rezultă de aici o sonoritate neclară, pierdută, sau anumite efecte mai puțin obișnuite viorii.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Toate aceste sonorități, enumerate mai sus, pot fi influențate și de porțiunea de arcuș cu care se execută. <em>La vârful arcușului</em> (a punta d`arco) sonoritatea e mai slabă, mai fină și mai aeriană. <em>La talon, </em> la capătul de jos, devine energică, consistentă, până la mușcător.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"><strong>ROLUL ÎN ORCHESTRĂ</strong></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Viorile îndeplinesc în primul rând un rol melodic. Timbrul cristalin, pregnant, expresiv și plin de forță ca și de mlădiere, supremația în registrul înalt, le fac - prin excelență - purtătoarele melodiei în ansamblul orchestral. </p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">În al doilea rând, ele sunt chemate să îndeplinească și rolul armonic, adică să susțină acompaniamentul în registrul mediu și înalt, atunci când melodia se desfășoară la alte instrumente sau registre. În acest sens, tehnica modernă a orchestrației folosește frecvent <em> divisi, </em> adică <em>împărțirea </em>masei viorilor în grupuri, care-și repartizează notele acordurilor, creând astfel un fond unitar, fluid, transparent al complexelor acorduri moderne.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"right"} -->
<p class="has-text-align-right" style="text-align: justify;">(<em>Despre instrumentele muzicale - </em>Alexandru Pașcanu, Editura Muzicală)</p>
<!-- /wp:paragraph -->Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/13484151582341550777noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-76118873367159598052023-02-11T12:41:00.000+02:002023-02-11T12:41:08.080+02:00Clasificarea instrumentelor muzicale<p style="text-align: justify;"> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNET1QYLWAsqLBLUD9Yo3ByVHAcbaxloYuaxofGelnrFJqi71Uh7vtEV_SvmLIS6zywE_MJvxFOc5skI65b9XtGsYHEyBUad5xEjvO1qmNu3CUT0Km1XTkNYu3QJqrAwpNVOlVX0bES26xq8TQcfYsV27fu4PdMMGGWZri5bkZF7yyy6i171bmpxts/s800/despre%20muzica.%20instrumentele%20muzicale.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="800" height="425" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNET1QYLWAsqLBLUD9Yo3ByVHAcbaxloYuaxofGelnrFJqi71Uh7vtEV_SvmLIS6zywE_MJvxFOc5skI65b9XtGsYHEyBUad5xEjvO1qmNu3CUT0Km1XTkNYu3QJqrAwpNVOlVX0bES26xq8TQcfYsV27fu4PdMMGGWZri5bkZF7yyy6i171bmpxts/w567-h425/despre%20muzica.%20instrumentele%20muzicale.png" width="567" /></a></div><br /><p></p><p style="text-align: justify;">După modul de producere al sunetului, instrumentele se pot împărți în:</p><!-- wp:paragraph -->
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list {"ordered":true,"type":"I"} -->
<ol style="text-align: left;" type="I"><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Instrumente cu coarde</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li><div style="text-align: justify;">Instrumente de suflat</div><ul><li style="text-align: justify;">Din lemn</li><li style="text-align: justify;">Din alama</li><li style="text-align: justify;">Hibride</li><li style="text-align: justify;">Complexe</li></ul><!-- wp:list {"ordered":true} -->
<!-- /wp:list --></li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Instrumente de percuție</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Instrumente electronice</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Instrumente extra muzicale</li>
<!-- /wp:list-item --></ol>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">Fiecare familie se divide, la rândul ei, în alte grupe specifice.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">I. <strong>Instrumentele cu coarde</strong> sunt alcătuite – în linii mari – dintr-o cutie de rezonanță, care întărește sunetul, deasupra căreia sunt întinse un număr variabil de coarde, realizate din fire metalice de diferite lungimi, grosimi sau calități.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">După modul în care coardele sunt puse în vibrație instrumentele cu coarde se clasifică în:</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list {"ordered":true,"type":"a"} -->
<ol type="a"><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;"><a href="https://despremuzica.com/category/instrumente-muzicale/instrumente-cu-coarde/instrumente-cu-coarde-si-arcus/" target="_blank">Instrumente cu coarde frecate cu arcuș</a></li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;"><a href="https://despremuzica.com/2023/02/03/instrumente-cu-coarde-ciupite-harpa/">Instrumente cu coarde ciupite</a></li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;"><a href="https://despremuzica.com/2023/02/05/instrumente-cu-coarde-lovite-pianul/">Instrumente cu coarde lovite.</a></li>
<!-- /wp:list-item --></ol>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">II. <strong>Instrumentele de suflat</strong></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">A. <strong><em>Instrumentele de suflat din lemn </em></strong>sunt construite din tuburi cilindrice sau conice, în care executantul introduce coloana de aer, care vibrează, fie datorită unor deschizături laterale, fie unor lame fine (ancii) din trestie sau material plastic, plasate la capătul prin care suflă. Subdiviziunile acestei familii sunt:</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">a) cu deschizătură laterală</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">b) cu ancie simplă</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">c) cu ancie dublă</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">B. <strong><em>Instrumentele de suflat din alamă</em></strong> sunt construite din tuburi de alamă, încolăcite pentru a nu ocupa un spațiu prea mare; ele se termină cu o deschidere, ca o pâlnie, denumită pavilion, pentru difuzarea și întărirea sunetului.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">La capătul opus, instrumentul are un orificiu rotund, din același metal (muștiucul – din germană <em>Mundstück, Mund – </em>gură<em>, stück </em>– bucată, fragment), în care executantul își fixează buzele, și care vibrează o dată cu introducerea coloanei de aer.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">C. <strong><em>Familia saxofoanelor </em></strong>cuprinde o serie de instrumente hibride, pentru că reunesc caracteristici tipice unor diferite familii de instrumente: ancia simplă (ca la clarinet), tubul conic (ca la oboi), fiind construite însă din alamă.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">D. <strong><em>Orga </em></strong>este un instrument complex, în stare să reproducă tot felul de timbruri, folosind în acest scop suflul în tuburi combinate.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">III. <strong>Instrumentele de percuție</strong> (lovire) formează o familie foarte numeroasă și variată. Ele sunt confecționate din membrane de piele întinse, lame și plăci de lemn sau de metal, tuburi de metal etc., reunite însă în aceeași familie, dat fiind procedeul comun al producerii sunetului care este lovirea.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Avându-se în vedere sunetele obținute, percuția se împarte în două categorii:</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">a) <em> instrumente cu sunet determinat (acordabile)</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">b) <em>instrumente cu sunet nedeterminat (neacordabile)</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">IV. <strong>Instrumentele electronice </strong>folosesc electricitatea pentru a realiza sintetic sunetul muzical, fie imitând timbrul celorlalte instrumente, fie producând timbruri noi.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">V. <strong>Instrumentele extra muzicale, </strong>după cum o arată însăși denumirea lor, nu sunt utilizate să exprime esența muzicală a unei compoziții. Ele au un rol secundar și sunt uneori chemate în scopul creării atmosferei și pitorescului, în piesele descriptive, imitând unele zgomote din natură.</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph {"align":"justify"} -->
<p class="has-text-align-justify" style="text-align: justify;">Iată cum ar arăta un tablou sumar al instrumentelor muzicale încadrate în familii:</p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"><strong>I. Instrumente cu coarde</strong></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">a) <em>frecate cu arcuș</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Vioara</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Viola</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;"><a href="https://despremuzica.com/2023/02/01/instrumente-cu-coarde-violoncelul-cello/">Violoncelul</a></li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Contrabasul</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Viodele</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">b) <em>ciupite</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;"><a href="https://despremuzica.com/2023/02/03/instrumente-cu-coarde-ciupite-harpa/">Harpa</a></li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Chitara</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Mandolina</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Cobza</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Țitera</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">c) <em>lovite</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;"><a href="https://despremuzica.com/2023/02/05/instrumente-cu-coarde-lovite-pianul/">Pianul</a></li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Țambalul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"><strong>II. <a href="https://despremuzica.com/2023/02/06/instrumente-muzicale-de-suflat/"> Instrumente de suflat</a></strong></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">A. <em>Din lemn</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"> a) <em>Cu deschizătură</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:group {"layout":{"type":"constrained"}} -->
<div class="wp-block-group"><!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Flautul drept (Blockflöte)</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;"><a href="https://despremuzica.com/2023/02/07/instrumente-de-suflat-din-lemn-flautul/">Flautul lateral</a></li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Picola</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Fluierul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Naiul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Buciumul (tulnicul)</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list --></div>
<!-- /wp:group -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"> b) <em>Cu ancie simplă</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:group {"layout":{"type":"constrained"}} -->
<div class="wp-block-group"><!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Clarinetul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Clarinetul bas</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"> c) <em>Cu ancie dublă</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Oboiul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Cornul englez</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Fagotul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Contrafagotul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list --></div>
<!-- /wp:group -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">B. <em>Din alamă</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Cornul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Trompeta</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Cornetul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Trombonul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Tuba</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">C. <em>Hibride</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Saxofonul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">D. <em>Complexe</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Orga</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Armoniul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Cimpoiul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Acordeonul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:list {"ordered":true,"type":"A"} -->
<ol type="A"><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;"></li>
<!-- /wp:list-item --></ol>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"><strong>III. Instrumente de percuție</strong></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list {"ordered":true,"type":"A"} -->
<ol type="A"><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;"><em>Cu sunet determinat (acordabile)</em></li>
<!-- /wp:list-item --></ol>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">a) <em>cu membrană</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Timpanul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">b) <em>din lemn sau metal</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Xilofonul</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Celesta</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Jocul de clopoței (Glockenspiel-ul)</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Clopotele</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Marimbafonul</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Vibrafonul</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">2. <em>Cu sunet nedeterminat (neacordabile)</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">a) <em>Cu membrană</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Toba mică</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Toba mare</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Tamburina</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Tom-tom</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Bongos</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Bateria de jazz</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;">b) <em>din lemn, metale sau alte materiale</em></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Castanietele</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Biciul</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Trianglul</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Talgerele</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Gongul</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Lemnul</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Toaca</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"><strong>IV. Instrumente electronice</strong></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Undele Martenot</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Orga electronică</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Pianul electric</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Chitara electrică</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->
<!-- wp:paragraph -->
<p style="text-align: justify;"><strong>V. Instrumente extra muzicale</strong></p>
<!-- /wp:paragraph -->
<!-- wp:list -->
<ul><!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Mașina de vânt (Windmaschine)</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Mașina de tunete (Donnermaschine)</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Imitația păsărilor (fluierul de apă)</li>
<!-- /wp:list-item -->
<!-- wp:list-item -->
<li style="text-align: justify;">Morișca</li>
<!-- /wp:list-item --></ul>
<!-- /wp:list -->Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/13484151582341550777noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-29772657475521221392023-01-23T20:51:00.001+02:002023-01-23T20:51:36.538+02:00Instrumentele Muzicale Folosite În Epoca Fanariotă<p> </p><p><span style="background-color: white; font-family: Alegreya; font-size: var(--wp--preset--font-size--medium); text-align: justify;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm2hs3Gk2By74f_mB0OpUD8NbZZM4mul2yd_oskAuSc8gece9dZvMthjP9ODLq1-HkuuP4BrggzepAOxOW8dI3Px1DaIqLDaJ5cW-t6KFStUzDHQyncV4nYSqv_2PepwwSMfPxjzaPM880_AArRRsY6ip7TIgRFyyii3upCGC7_mef52QISYV47t6H/s1778/epoca%20fanariota%20instrumente%20muzicale.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1778" data-original-width="1737" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm2hs3Gk2By74f_mB0OpUD8NbZZM4mul2yd_oskAuSc8gece9dZvMthjP9ODLq1-HkuuP4BrggzepAOxOW8dI3Px1DaIqLDaJ5cW-t6KFStUzDHQyncV4nYSqv_2PepwwSMfPxjzaPM880_AArRRsY6ip7TIgRFyyii3upCGC7_mef52QISYV47t6H/s320/epoca%20fanariota%20instrumente%20muzicale.jpg" width="313" /></a></div><br />Aparatul organologic (<em style="font-family: Alegreya; font-size: var(--wp--preset--font-size--medium); text-align: justify;">organologia – știința instrumentelor muzicale și a clasificării acestora, cuprinde studiul istoriei instrumentelor, instrumentele utilizate în diferite culturi, aspectele tehnice ale modului în care instrumentele produc sunet și clasificarea instrumentelor muzicale.</em><span style="background-color: white; font-family: Alegreya; font-size: var(--wp--preset--font-size--medium); text-align: justify;">) folosit de către orchestrele Curții otomane era unul complex, ce includea atât instrumente de suflat cât și de percuție. De-a lungul secolelor, în funcție de zona geograficăși interferența culturală, acestea au suferit numeroase transformări, ajustări și perfecționări, ajungându-se uneori la dispariția, înlocuirea sau apariția unor instrumente noi. La curțile domnești din principate vom întâlni evident un număr mare de instrumente muzicale de origine otomană.</span><p></p><p class="has-text-align-justify has-medium-font-size" style="background-color: white; font-family: Alegreya; font-size: var(--wp--preset--font-size--medium) !important; margin-block-end: 0px; margin-block-start: var(--wp--preset--spacing--90); text-align: justify;">Din poziția sa de instrumentist în orchestra de cameră a principelui Ipsilanti, Sulzer oferă câteva detalii esențiale despre numărul și tipologia instrumentelor care formau „orchestra de cameră” otomană:</p><blockquote class="wp-block-quote has-text-align-left is-style-default" style="background-color: white; border-color: var(--wp--preset--color--orange); border-style: solid; border-width: 0px 0px 0px 2px; box-sizing: border-box; font-family: Alegreya; font-size: var(--wp--preset--font-size--medium); font-style: italic; line-height: 1.3; margin-block-end: 0px; margin-block-start: var(--wp--preset--spacing--90); overflow-wrap: break-word; padding-left: var(--wp--preset--spacing--60); text-transform: lowercase;"><p></p><cite style="font-size: var(--wp--preset--font-size--small); font-style: normal;">cu totul altfel este alcătuită muzica turcească de cameră. un fluier lung și gros cu șapte găuri și un orificiu larg pentru gură, numit <strong>ney</strong>, o tambură, adică un fel de țiteră cu gâtul lung; un țambal (hackbrett) pe care îl bat cu bețișoare mici de lemn și îl numesc <strong>santur</strong>. un alt instrument de același gen numit <strong>mukum</strong> pe care îl ciupesc cu degetele, așa cum ciupim noi țambalul nostru (zimbel) și este asemănător unei harfre; <strong>muscalul</strong> (muskal) sau <strong>naiul</strong> (syringa panos); <strong>kemanul</strong> este ținut pe coapsă și se cântă folosind arcușul; apoi vioara obișnuită cu patru coarde care se numește <strong>sînekeman</strong>, alături de un alt instrument de suflat, care se apropie ca formă și sunet de un fagot; acestea sunt toate instrumentele lor de cameră.</cite></blockquote><p class="has-text-align-justify has-medium-font-size" style="background-color: white; font-family: Alegreya; font-size: var(--wp--preset--font-size--medium) !important; margin-block-end: 0px; margin-block-start: var(--wp--preset--spacing--90); text-align: justify;">Prințul Dimitrie Cantemir (în turcă Kantemiroglu), inventator al unui sistem de notație muzicală și binecunoscut teoretician al muzicii otomane, virtuoz al <em>tanburei</em> (despre care zice că este „instrumentul perfect”) și cel care revoluționează compoziția unui gen muzical otoman numit <em>peșrev</em> (uvertură/preludiu), afirma despre fanfara corpului de ieniceri sau <em>tabulhana:</em></p><blockquote class="wp-block-quote" style="background-color: white; border-color: var(--wp--preset--color--orange); border-style: solid; border-width: 0px 0px 0px 2px; box-sizing: border-box; font-family: Alegreya; font-size: var(--wp--preset--font-size--medium); font-style: italic; line-height: 1.3; margin-block-end: 0px; margin-block-start: var(--wp--preset--spacing--90); overflow-wrap: break-word; padding-left: var(--wp--preset--spacing--60); text-transform: lowercase;"><p></p><cite style="font-size: var(--wp--preset--font-size--small); font-style: normal;">tabl este o tobă, de la care se numește tabulchana, aparatul militar, cu care imperatorii turci dăruiau pe generalii mai mari, care sunt în serviciul lor. tabulchanaua unui vizir consta din nouă tobe; nouă zurnazeni sau care cântau în zurna, adică fluier; șapte boruxeni sau trompetiști; patru zill-dzani, care bat în zil – o specie de discuri de aramă care bătându-le unul de altul dau un sunet clar și acut.</cite></blockquote><p class="has-text-align-justify has-medium-font-size" style="background-color: white; font-family: Alegreya; font-size: var(--wp--preset--font-size--medium) !important; margin-block-end: 0px; margin-block-start: var(--wp--preset--spacing--90); text-align: justify;">La datele prezentate de Dimitrie Cantemir, Sulzer mai adaugă: ”principalele instrumente ale muzicii turcești de război sunt: nouă până la 10 tobe mari numite în turcă <em>da</em>-ulși în valahă <em>toba, </em>aproapte tot atâtea <em>zurnale – (Surna</em>) un fel de fluiere cu ancie „Schalmeyen”(dintre care primul cântă uneori un solo sau mai bine zis un recitativ, în timp ce celelalte țin monoton un ison la octavă), șase până la nouă trompete sau așa-zișii <em>boruși </em>(nume sub care sunt cunoscute în Turcia trompetele prusace) patru <em>dairale (</em> Dairee) sau <em>tamburine (Schellensiebe) </em>și <em>talgerele </em>sau <em>chimvalele de alamă (Sill).</em></p><p class="has-medium-font-size" style="background-color: white; font-family: Alegreya; font-size: var(--wp--preset--font-size--medium) !important; margin-block-end: 0px; margin-block-start: var(--wp--preset--spacing--90);">Pe lângă <em>meterhanea </em>mai existau și alte formații muzicale, toate aflate în subordinea Marelui Armaș.</p><p class="has-text-align-justify has-medium-font-size" style="background-color: white; font-family: Alegreya; font-size: var(--wp--preset--font-size--medium) !important; margin-block-end: 0px; margin-block-start: var(--wp--preset--spacing--90); text-align: justify;">La ceremonialul intrării în capitală a noului domn al Valahiei, Alexandru Ipsilanti (3 februarie 1775), alaiul domnesc era însoțit de orchestrele dorobanților, cazacilor și poterașilor din breasla Agiei, apoi de orchestra șeimenilor și a lefegiilor din breasla Spătăriei, urmați mai apoi de lăutarii pământeni, „musica europenească”, „trâmbițașii domnești”, iar ultima formație care încheia alaiul era <em>meterhaneaua</em>. (Noi Istorii ale muzicii românești, I Editura Muzicală)</p>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/13484151582341550777noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-52640336749512863242023-01-18T11:05:00.000+02:002023-01-18T11:05:08.002+02:00Etnogeneza muzicii românești<h3 style="text-align: justify;"><span style="font-weight: normal;"> </span>Când și cum s-a format muzica românească? Este muzica noastră o artă tânără, sau a parcurs un itinerar ce atestă o venerabilă vârstă? Își datorează individualitatea unor sinteze străvechi, sau unor influențe relativ recente? Iată câteva din numeroasele întrebări care preocupă în cel mai înalt grad atât pe specialiști, cât și pe iubitorii de muzică.</h3><h3 style="text-align: justify;">
<div><span style="font-weight: normal;"> Formularea unui răspuns durabil presupune factori istorici de autoritate notorie din domeniul artei sonore. Cum însă aceștia nu au fost scoși la lumină și cum, probabil, există restrânse șanse să apară la orizont, cercetătorii sunt constrânși să se servească de argumente comparative, deduse din arsenalul altor discipline. Procedând în acest fel, avem posibilitatea emiterii unor aserțiuni ce în viitor ar putea fi, prin lărgirea investigațiilor, completate sau infirmate.</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;"> Ca expresie a conștiinței umane, muzica a reprezentat în permanență o formă indestructibilă a vieții. Din cele mai vechi timpuri, ea a însoțit omul în diverse momente și activități. Pe teritoriul țării noastre, muzica a cunoscut o notabilă dezvoltare, atingând un stadiu înalt, aflându-se în raporturi de interferență cu marile culturi muzicale ale antichității, primind și emițând influențe.</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;"> Fondul muzical autohton traco-daco-get se află la temelia procesului de etnogeneză, înrâurind masiv asupra constituției a ceea ce va deveni ulterior muzica românească. Scări muzicale, formule melodice, structuri ritmice și metrice geto-dace se vor transmite în decursul stadiului de cristalizare a noii muzici, conjugându-se cu sistemul declamației și metrica vorbirii latine, ea însăși supusă unor metamorfozări considerabile. Teoretic, s-ar părea că distanța cunoscută, ușor demonstrabilă, dintre limba latină și limba română, cu asemănările și diferențele corespunzătoare, se impune și în privința relației dintre muzica proto-română și muzica românească. În fapt, similitudinile aparente nu se repetă automat. Între limbile filolatine se conturează asemănări și înrudiri alături de îndepărtări, care aparțin în cele din urmă însăși individualității vorbirii respective. În muzică, apropierile dintre popoarele descendente din ramura latină se reperează mai greu, deși nu lipsesc cu desăvârșire atribute comune, în special cu muzica celto-franceză, portugheză, spaniolă. Această constatare ne îndreptățește să susținem că asupra muzicii spiritul latin și-a impus efigia într-un mai mic grad. În acest fel, esența muzicii românești pare să parvină din partea fondului traco-daco-get.</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;"> La rândul său, și acesta a suferit contaminări până la definitivarea formării poporului român, în special din partea slavilor, exercitându-se atât asupra compartimentului muzical propriu-zis, cât și a celui de natură muzicalo-poetică. Cursul firesc al procesului contaminărilor nu se va încheia în secolul al X-lea, ci va evolua mai departe, marcând vizibile apropieri de muzica greacă, turcă, ungară, germană. Influențele multiple care au acționat asupra muzicii noastre au avut darul să-i lărgească cadrele sonore, să-i amplifice potențialul, fără să-i altereze cu nimic expresia străveche. Acesta este un argument important în susținerea teoriei că muzica românească dispune de o individualitate stilistică viguroasă și originală, capabilă să asimileze, să se îmbogățească din contactul cu alte muzici, dar nicidecum să se dezintegreze.</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">Pe lângă fondul sonor autohton, au mai existat trei factori care au contribuit la formarea muzicii românești: a)structura limbii române, b) structura psihică și c) modul de viață.</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">a) Structura limbii române, cu impact asupra muzicii vocale mai ales prin sistemul de versificație, prin neregularitatea accentelor (ceea ce poate implica soluții și variante diverse de tratare muzicală), prin bipolaritatea tipurilor metrice (monometrice: octosilabicul, hexasilabicul, tetrasilabicul, evidențiind alternanța relativ liberă a formelor catalectice cu cele acatalectice și eterometrice), prin sistemul rimelor interioare ce pot induce mobilitatea structurii metrice inițiale și extrapolarea principiului variației.</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">b) factorul psihologic reflectă felul de a fi al poporului nostru (robustețea expresiei muzicale, sobrietatea acesteia, nota de meditativ, de dor sau de încredere, expresia reținută, laconică uneori), ca și stările sufletești (bucurie, exuberanță, tristețe, jale);</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;"> Rezultă o mare diversitate de ”graiuri sonore”, definite prin structuri sonore, articulări formale, prin apelul la timbrul vocal sau instrumental, prin stil diferențiat, manieră de interpretare, adresabilitate, mesaj. Legea ce a guvernat devenirea muzicii românești, dincolo de toate aceste aspecte, rămâne variația continuă, aplicată unor scheme inițial fixe, intrate în și păstrate de memoria colectivității; doar pe această bază se poate construi în temeiul oralității, căci, așa cum aprecia Constantin Brăiloiu, ”pentru a dura în amintire, muzica populară trebuie să utilizeze scheme inflexibile. Dar pentru a rămâne o <<artă a tuturor>>, ea trebuie să permită adaptarea acestor scheme, forțamente sumare, la infinitatea temperamentelor individuale; este variția pe care scrisul o anihilează. Variația ne face să înțelegem, pe de altă parte, prin ce procedee își realizează muzica populară marile sale efecte, cu mijloace relativ reduse”.</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">Din păcate nu există izvoare scrie, mărturii care să ne spună ceva despre corpul cântării; în lipsa documentelor muzicale propriu-zise, este extrem de dificil de stabilit arhetipul cântării. Dar, pentru că limba muzicală a unui popor este cea în care i se revarsă dorurile, năzuințele și aspirațiile, în care se imprimă pecetea dialectală cu aceeași pregnanță cu care acestea se exprimă și în limbajul plastic sau arhitectural, și în portul popular, dar mai cu seamă în limba vorbită, se poate presupune că filiația tipurilor de limbaje s-a scris pe aceeași matcă a etnogenezei poporului și a limbii române. Continuând pe această linie, se poate aprecia rolul jucat de prefacerile continue ale limbii în definirea profilului cântării vocale, între acestea existând o intercondiționare fără fisuri. În același timp însă, dată fiind unitatea limbii noastre muzicale, păstrată de straturile cele mai adânci ale fondului folcloric, adică existența unor caracteristici fundamentale comune atât la nivelul muzicii vocale, cât și la cel al muzicii instrumentale (care evident că nu a trebuit să se modeleze versului, ci a vehiculat un tip de limbaj universal valabil), rezultă că în procesul etnogenezei muzicii nostre se poate afirma supremația elementului autohton străvechi, deci a acelui element care în mod sigur a prevalat în cazul cântării instrumentale. Cum limba dacilor și cea a geților aveau un caracter latin, fie acesta și de tip ”barbar latin”, distanța între limba lui Ovidiu și cea a populației autohtone, în care acesta a și scris un opuscul, nu marchează granițe severe, fapt constatat inclusiv și de Horațiu. Așadar, un fond pelasg (pelasgi - grupe de populație care au precedat elenii în Grecia antică), difuz latin, o limbă cu influențe inclusiv sarmatice ( sarmații erau un grup de triburi nomade iranice care au existat în antichitate, prosperând din secolul al V-lea î.Hr. și până în secolul al IV-lea d.Hr. La apogeul extinderii teritoriale au ocupat stepele dintre Volga, Caucaz și gurile Dunării), devine bază pentru implantul lexical și structura gramaticală elaborată a limbii latine, cu întreaga aureolă a cultivării sale, inclusiv prin scris.</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">Caracteristicile fundamentale ale limbii noastre muzicale, plămădită la confluența unor spații de cultură semnificative ca importanță, ale căror elemente s-au contopit într-o osmoză superioară, rămân:</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">- cantabilitatea, indusă de text, pe de o parte, dar și de oralitate, mai precis de funcția mnemotehnică, pe de altă parte;</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">- existența unei celule muzicale (initium), în a cărei bază se edifică fie formule melodice cu rol secund sau terț, fie un lanț de augmentări sau diminuări succesive ale structurii embrionare inițiale, dezvoltate pe temeiul variației;</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">- bogăția melodică, evidențiată prin procedeul ornamentării în principal a ductului reliefat în melodic, caracteristică evidențiată și în expresia plastică, în care se mențin reprezentări ale unor elemente străvechi, inclusiv din simbolurile civilizației pelasgilor;</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">- prevalența scărilor cu număr redus de trepte, în aspect diatonic;</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">- direcționarea preferențial descendentă;</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">- logică formală rigiroasă;</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">- exprimări melodico-ritmice laconice, cu profil pregnant, ușor de reținut, în dispuneri simetrice în care repetiția sau minima variație joacă un rol central;</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">- varietatea de procedee în plan melodic, ritmic, metric, modal, agogic, nuanțe, culoare timbrală, inclusiv alternanța timbrului vocal cu cel instrumental;</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">- edificarea unor profiluri cvasistabile pentru formulele inițiale, mediane sau finale, formule definitorii pentru un anume repertoriu sau tip de cântare.</span></div>
<div></div>
<div><span style="font-weight: normal;">*Bibliografie:</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">Istoria muzicii românești / Carmen Stoianov, Petru Stoianov. București, Editura Fundației România de Mâine, 2005</span></div>
<div><span style="font-weight: normal;">Hronicul muzicii românești/ Octavian Lazăr Cosma. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor</span></div>
<!-- wp:shortcode --><span style="font-weight: normal;">
[crowdsignal rating=8950870] </span><!-- /wp:shortcode -->
<!-- wp:paragraph -->
<p></p>
<!-- /wp:paragraph --></h3>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/06268702684225001284noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-29313664763349001032021-03-02T10:14:00.003+02:002021-03-02T10:14:43.840+02:00Muzica proto-română<h4 style="text-align: justify;"> <span> </span>Înțelegem prin muzica proto-română acea artă sonoră care a existat pe teritoriul țării noastre în perioada romanizării, perioadă care corespunde procesului formării poporului român. </h4><p style="text-align: justify;"><span> După retragerea legiunilor și administrației romane, din anul 271 și până la începutul secolului X, pământul Daciei a fost scena unor profunde mutații, de natură politică și socială. Traiectoria lor circumscrie trecerea progresivă de la stadiul relațiilor anterioare la forme prefeudale, având structurile de bază în reînvierea formelor ancestrale ale obștiilor sătești. </span><br /></p><p style="text-align: justify;"><span><span> Cotropită și prădată în repetate rânduri, Dacia romană nu și-a putut aduna energiile spre a le canaliza înspre acte constructive care să înfrunte timpul. Absența liniștii, mișcarea aproape continuă a semințiilor alogene au obligat populația autohtonă să se refugieze în locuri ferite, în munți și păduri, îndemnând-o să nu dureze așezări impunătoare, pentru a nu atrage atenția și, totodată, a nu fi obiectul lăcomiei și prăzii acestora. Supusă unei permanente hărțuieli, populația autohtonă și-a canalizat preocupările înspre găsirea căilor de rezistență și supraviețuire, asimilând ceea ce găsea util din contactul cu popoarele migratoare. Revelăm acest aspect, deoarece în rândul năvălitorilor se conturează deosebiri ce pornesc de la firea, gradul de civilizație și cultura lor și merg până la durata timpului petrecut pe meleagurile carpato-dunărene. Sub acest aspect, se deosebesc două faze istorice: prima până în secolul VII, privește migrările trecătoare ale goților, hunilor, gepizilor și avarilor; a doua până în secolul X, se leagă de năvălirea, apoi de stabilirea și contopirea slavilor în cadrul populației romanizate autohtone. </span><br /></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span><span> Teritoriul Daciei romane devine, în primul mileniu, obiectul sferei de dominare a două mari imperii: roman și bizantin. După retragerea aureliană s-au perpetuat multă vreme forme de viață specific romane, ca circulația monedelor, până la începutul secolului VII-lea, și desigur limba oficială vorbită care era latina. Imperiul bizantin execută o presiune susținută asupra teritoriilor dinafara frontierelor sale. Incursiunile militare la nordul Dunării ale armatelor bizantine țintesc înlăturarea unor forțe primejdioase, ca aceea a avaro-slavilor de după anul 600 e.n., precum și instaurarea unei dominații, fie și de ordin extrapolitic. Un nou val bizantin se produce la începutul sec. X, când pătrunde masiv moneda bizantină la nordul Dunării, ajungând până în partea superioară a Moldovei.</span></span></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span><span><span> </span>Echilibrul dintre puterile dominante ale acelor vremuri este întotdeauna precar, creând o instabilitate ce nu favorizează o dezvoltare marcantă. Către sfârșitul perioadei primului mileniu, apar forțe noi care candidează la dominația unor părți din teritoriul țării noastre: țaratul bulgar vizează cucerirea nordului Dunării, iar în secolul X, ungurii vor organiza expediții a căror țintă va fi cucerirea Transilvaniei și înființarea unor colonii străine pe acest pământ. </span></span></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span><span>În acest cadru istoric nefavorabil, complex, se plămădește ființa poporului român, a cărei definire se încheie la începutul secolului al X-lea. Concomitent procesului de etnogeneză, are loc cristalizarea limbii române, în care se contopesc elemente lexicale traco-dace, latine și slave, cu preponderența masivă a fondului roman (latina). Sunt încorporate și cuvinte din fonduri adiacente, având contingență cu proto-românii. Odată cristalizată, limba română va fi receptivă la noile sugestii venite din partea grecilor, francezilor, germanilor, turcilor, ungurilor și ale altora. </span></span></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span><span><span> Răspândirea creștinismului, a cărui intensificare datează din secolul al IV-lea, după ce fusese recunoscut în mod oficial, va contribui de asemenea la romanizarea populației Daciei. Religia Creștină are precursori păgâni în ținuturile noastre. Dovadă, formele cultice străvechi intrate în circuitul creației populare. Totodată, anterior liberalizării creștinismului și importării sale de la Roma, se pare că fusese cunoscut în Dacia prin intermediul unor misionari veniți direct din părțile Orientului. Indiferent de felul în care s-a propagat creștinismul, un fapt rămâne cert: caracterul latin al religiei proto-românilor.</span></span></span></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span><span><span>Creștinismul a jucat un rol covărșitor în istoria noastră muzicală, determinându-i trăsături fundamentale.</span></span></span></span></p>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/06268702684225001284noreply@blogger.com0Telciu 427355, România47.4884589 24.494904223.54414849852375 -10.6613458 71.432769301476242 59.6511542tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-80190438687443805592021-02-21T20:46:00.001+02:002021-02-21T20:52:31.569+02:00Istoria muzicii românești. Muzica în Dacia Romană. Genuri și instrumente în muzica romană. <div style="text-align: justify;"><span> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1pks7WEIAE4MbGBgYXF_wHzqQtsq2K4_lUwQ1ZeCqc3csgT3w8ums1lRnm198pKL21lVLVLACshYD8wBydTC4rXj1pjknSnVMmgFbMWZdZvhKD93QQfBtKSHRIPPf9YhTZgNL8ApK_c6c/s2048/istoriamuzicii-+formatie+muzicala+romana.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1318" data-original-width="2048" height="258" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1pks7WEIAE4MbGBgYXF_wHzqQtsq2K4_lUwQ1ZeCqc3csgT3w8ums1lRnm198pKL21lVLVLACshYD8wBydTC4rXj1pjknSnVMmgFbMWZdZvhKD93QQfBtKSHRIPPf9YhTZgNL8ApK_c6c/w400-h258/istoriamuzicii-+formatie+muzicala+romana.jpg" width="400" /></a></div><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span> </span>Pentru <a href="http://istoriamuzicii.blogspot.com/2011/01/roma-anticamuzica-in-societatea.html" target="_blank">Imperiul roman, muzica</a> constituia un mijloc de etalare a măreției și bogăției. </div><div style="text-align: justify;"><span> </span>Venind în <a href="https://istoriamuzicii.blogspot.com/2021/02/istoria-muzicii-romanesti-ep3-muzica-in.html" target="_blank">Dacia</a>, armatele romane au adus genuri muzicale, îndeosebi <i>cantica, </i>acele melodii lirice de rezonanță, reflectând viața de toate zilele într-o manieră directă, fără preocuparea unui ideal artistic elevat. Se răspândesc cu repeziciune cântecele salinare, <i>Carmina salinaria, </i>vechi forme ale poeziei religioase latine, un fel de colinde populare de sorginte literară, preoțească. De un caracter arhaic erau <i>carmina fratrum arvalinu </i>(cântecele fraților arvalii), închinate unei divinități arhaice. </div><div style="text-align: justify;"> Unele cântece se identifică cu o anume sărbătoare, ceea ce înseamnă că repertoriul era destul de bogat pentru a îngădui o asemenea practică. Revenirea anuală a datelor legate de practici mitologice și religioase va justifica reluarea repertoriului ocazional, ca și formarea sa. Dintre acestea, se impun <i> calendele, </i>adică melodii preponderent vocale, invocând urarea de belșug și sănătate cu ocazia începerii Anului nou. Se obișnuia să se cânte în grupuri mici sau mari, recurgându-se la mimarea unor practici ancestrale, travestiuri în animale (piei de capră, de urs).<br /></div><div style="text-align: justify;"> Cântecele <i>rosaliene</i> erau legate de serbarea trandafirilor, a primăverii. Desfășurată pe câmpuri, în aer liber, Rosalia celebra renașterea naturii, după starea mortuară a iernii. Datina romană a găsit un teren propice în Dacia, unde existau din timpuri străvechi ritualuri de primăvară similare dionisiace. Apolo, zeul poeziei, al muzicii și luminii, se serba în Dacia epocii romane. <br /></div><div style="text-align: justify;"><span> În cântece și dansuri, lucrători ai pământului, soldați și nobili, se înfrățeau în procesiunile tumultuoase, în care muzica alătura melodii de origine dacă, sobre și profunde, și cantice romane, expansive și spontane. Și muzica romană avea o structură melodică, vocalitate, simetrie și sobrietatea ornamentelor. Din repertoriul vechi al dacilor, unele dansuri, ca bunăoară kolavrismosul, vor fi practicate de păstori, în timp ce soldații romani vor veni cu dansul salierilor, preluat din arsenalul slujitorilor de cult ai vechii Rome.</span><br /></div><div style="text-align: justify;"><span><span> Spre deosebire de muzica <a href="https://istoriamuzicii.blogspot.com/2010/09/grecia-antica.html" target="_blank">Greciei antice</a>, care preconiza cântarea vocală, muzica romanilor acorda prioritate laturii instrumentale, îndeosebi suflătorilor. Sonoritatea bogată și amploarea timbrală corespundeau întrutotul ținutei monumentale imprimate epocii și rânduielilor imperiale.</span><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span> </span>Din ramura instrumentelor aerofone se distinge <i>tuba,</i> confecționată din bronz, având o formă cilindrică dreaptă. cu o lungime până la 3 metri, cu o terminație conică. Se puteau obține circa unsprezece sunete. Tuba a fost un instrument militar, provenit de la etrusci. Înrudit cu tuba, preluat tot de la etrusci, <i>cornul</i> era un instrument din bronz, mai scurt, care emitea note puternice, pătrunzătoare. Din aceeași familie a făcut parte <i>lituus, </i>instrument din bronz, militar. Aceste instrumente marcau semnalul începerii sau încetării luptei.<br /></div><div style="text-align: justify;"> <i>Bucina </i>se confundă cu cornul, încă de pe timpul romanilor. Se pare însă că ar exista o deosebire clară între aceste două instrumente, deși descrierile apar de cele mai multe ori contradictorii. În timp ce cornul era un instrument metalic, bucina era din piele de bou sau scoarță de copac. Bucina nu servea, ca celelalte instrumente menționate, pentru semnalizări în exediții, ci pentru serbările publice. Când sosea împăratul sau generalul ori când legiunea era felicitată pentru luptele sale, bucinatorii intonau <i>classicum</i>, melodie cu o funcție militară încetățenită.<br /></div><div style="text-align: justify;"> Alte instrumente de suflat: <i>aquilliferi, vexilliferi </i> și <i> draconarius, </i>acesta din urmă fiind asemănător cu carnix-urile dace.<br /></div><div style="text-align: justify;"> <i>Tibia </i> sau <i>aulosul, </i> instrument de circulație la toate popoarele sud-estului european, cunoaște o mare varietate la romani; la fel și <i>sirynxul </i>sau fluierul dac. Existau ansambluri alcătuite din numeroși instrumentiști, de tipul <i>colegium tibicinum, </i> de fapt corporații care reuneau cântăreți, instrumentiști și dansatori.<br /></div><div style="text-align: justify;"> Dintre celelalte grupuri instrumentale, menționăm <i>indiofonul scabellum, </i>folosit pentru bătaia timpului în marșurile legiunilor, și <i> talgerele de metal, </i>descoperite în câmpia Olteniei. Desigur romanii cunosc instrumentele grecești: <i> lira, chitara.</i><br /></div><div style="text-align: justify;"><i> </i>Mai rar întâlnită era <i>orga portabilă, </i>ale cărei tuburi se acționau sub presiunea apei, de unde și numele de <i>orgă hidraulică.</i><br /></div><div style="text-align: justify;"><i> </i>În cadrul vieții cotidiene, în casele romane instrumentele militare nu pătrundeau. În schimb, la loc de cinste erau chitara și orga. Se întâlnesc în unele fresce și documente care ne lasă să întrevedem existența unor formații camerale, în care instrumentele erau în așa fel asamblate, încât să poată genera sonorități plăcute, nestridente. Elocvent este <i> Concertul roman </i> dintr-o frescă de la Herculaneum, aflată la muzeul din Neapole, în care participă o chitară și un fluier lung. <br /></div><div style="text-align: justify;"><span> </span><br /></div>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/13484151582341550777noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-75596810724984010472021-02-17T12:57:00.003+02:002021-02-22T00:18:58.325+02:00Cella Delavrancea. Arpegii în ton major. Portrete. GEORGE ENESCU („Astra”, Brașov, 1967)<div style="text-align: justify;"><i><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr0e3dOSz0lvyVLswvwyWVkQFBYEGSMWlAkFsf_on4wwgb_hYqArqAg_WYDZPRM9g2ecC-3XxOsdFB4z7vlQAnZ6r51W-I99zephWYKfLLidHNPi5WlECzuptpGN0ZQ9tQrYgkLXY_EaQ/s900/george-enescu-istoria-muzicii.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="George Enescu istoria muzicii blogspot" border="0" data-original-height="400" data-original-width="900" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr0e3dOSz0lvyVLswvwyWVkQFBYEGSMWlAkFsf_on4wwgb_hYqArqAg_WYDZPRM9g2ecC-3XxOsdFB4z7vlQAnZ6r51W-I99zephWYKfLLidHNPi5WlECzuptpGN0ZQ9tQrYgkLXY_EaQ/w400-h178/george-enescu-istoria-muzicii.jpg" width="400" /></a></div><br /> </i></div><h4 style="text-align: justify;"><i> ”Soarta, uneori nestatornică, alteori vitregă, a fost cu George Enescu darnică în toate felurile. Un proverb englez spune:”Character is destiny”, adică caracterul făurește destinul unui om. </i></h4><div style="text-align: justify;"><i>În viața marelui muzician se adeverște această zicală. De mic copil, aptitudinile lui muzicale au fost hotărâtoare, și tatăl său i-a pus în mână o vioară. La vârsta de nouă ani, l-a dus la Viena, la școală, iar mai târziu, la Paris, la Conservatorul Național de Muzică. Acolo și-a desăvârșit studiile, atât de strălucit, încât în </i><i>vechiul institut, când se vorbea de alți tineri români, elevi ai Conservatorului, se spunea: ”Este compatriotul lui Enescu”. Imediat părea mai talentat, iar profesorul respectiv îl încuraja să lucreze și să ajungă la faima lui Enescu, care, deși tânăr de tot, stârnise entuziasmul parizienilor. </i></div><div style="text-align: justify;"><span><i> În țara lui a fost primit cu căldură și ocrotit, iubit de toți. O prietenă bătrână care n-avea copii i-a purtat grija de mamă, poftindu-l să se odihnească, în timpul vacanței, la munte, în frumoasa ei locuință, unde doamna melomană aduna mulți prieteni la muzică. Enescu cânta și încânta. Adeseori se dădeau cvartete de Beethoven, el era vioara întâi și marele Dumitru Dinicu, violoncel. Doamna cu părul argintiu tăiat scurt lucra la câte o dantelă fină, înconjurată de prietene amatoare de muzică, care lucrau și ele pe când se răspândeau în salonul mare înălțătoare melodii. Alteori picta pe fire groase de pergament motive decorative și medalioane, unde apăreau portretele obișnuiților acestor ședințe. Ani de-a rândul am cântat cu dânsul în concerte, ca și la el acasă, din multiplele capodopere muzicale. Când făcea o observație, nu părea că afirmă, ci că întreabă. Dar imediat te supunea și înțelegeai în adânc graiul complicat al muzicii. După ce cânta, își așeza vioara în cutie, binișor, cu gesturi materne, și așternea pe instrument un înveliș de dantelă groasă presărată cu mărgăritare mici. În anul acela, un public care umplea sala Ateneului până la refuz a sărbătorit pe tânărul compozitor, care dirija prima lui Rapsodie Română. <br /></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span> Iarna și-o petrecea la Paris, vara și toamna în țară. Ar fi putut după câțiva ani de carieră violonistică să se odihnească, să se bucure de frumusețile vieții, dar aci se luminează trăsătura cea mai de seamă a firii lui. Era un muncitor, își dedicase toată viața muzicii. Asemenea acelor pietrari din evul mediu care, cu dalta, înfățișau scene din Biblie pe câte un portal de catedrală, și nu mai cunoșteau altă bucurie decât aceea de a extrage viață din materia greoaie și fără expresie, Enescu, aplecat pe hârtia dungată orizontal, însemna cu puncte mici vibrația unui zbor melodic. Nu trăia pentru prezent. Explora veșnicia armoniei. Ca să lege în acest cult al frumosului țara lui întreagă, a cutreierat-o în lung și în lat, a cântat în toate orășelele, unde nu răsunase vreodată muzica clasică. Aceeași osteneală își dădea la Mizil, ca și la Paris sau Londra. ”Muzica trebuie slujită la fel de atent oriunde ai fi”, spunea el.</span><br /></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span><i><span> Își cunoștea valoarea. Își cântărise darul lui minunat de a fermeca, și de aceea era rezervat și părea modest. Dar, când arcușul lui se întindea pe coarde, sunetul îți pătrundea până în miezul inimii și pricepeai ce scrie Platon: ”Muzica este filozofia însăși”.</span><br /></i></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span><span><i><span> Cânta cu ochii închiși, desprins de realitate, dus de undele sonore pe înălțimi pe care nu le atingi decât prin muzică. Când termina bucata, i se respecta dorința de a nu i se vorbi numaidecât. <span> </span></span><br /></i></span></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span><span><span><span><i><span> uneori era vesel. Se așeza la pian și începea să facă imitații... copila stângace... poetul afectat... cucoana pretențioasă ridicând brațe cu mâneci învolănate... Enescu avea un adevărat geniu pentru a imita pe semenii lui. Își schimonosea fața, își schimba timbrul glasului, reproducea cu o crudă exactitate felul de a vorbi al fiecăruia, cu ticurile verbale, șovăielile. <span> </span></span><br /></i></span></span></span></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span><span><span><span><span><span><i><span> vorbăreț n-a fost niciodată, cu toate că inteligența lui era vie și cuprinzătoare. Vorbea patru limbi la perfecție. Citea mult și sublinia tot ce era de seamă. Îi plăceau pisicile și le trata ca pe niște zeițe. Fiecare își avea locul și perna ei, și, când se odihnea Enescu după masă, poftea pe una din ele în brațele lui și moțăiau împreună, mâna lui lungă și albă odihnindu-se în blana cenușie a pisicii.</span><br /></i></span></span></span></span></span></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span><span><span><span><span><span><span><i><span> Darul cel mai de seamă a lui Enescu era dirijoratul. Sub bagheta lui, orchestra căpăta dimensiuni uriașe. Atât de înțelept știa să echilibreze planurile sonore, să creeze spațiile în care plutea, înaripată, muzica! Ar fi putut deveni un al doilea Furtwangler, adică asemenea celui mai măreț șef de orchestră din lume. Dar în privința aceasta n-a întâlnit totdeauna înțelegere, și, de aceea, rare au fost concertele dirijate de dânsul - dar și de neuitat!</span><br /></i></span></span></span></span></span></span></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><i> Din viața acestui mare muzician se desprinde o pildă care poate fi sprijinul cel mai mare pentru tineret. Cine vrea să devie un artist, să știe că arta este balaurul cel mai nesățios din lumea poveștilor. Cere hrană, fără încetare. Hrana este concentrarea în muncă. George Enescu, autorul operei Oedip, genialul interpret al marilor compozitori, n-a încetat a munci pâna la ultima pâlpâire de viață. Amintirea lui rămâne vie pentru cei ce l-au cunoscut și viu exemplu pe care ni-l dă.”</i></span><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></div>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/13484151582341550777noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-35642034776122971972021-02-16T09:48:00.005+02:002021-02-17T15:11:32.807+02:00Cella Delavrancea. Arpegii în ton major. Portrete. GEORGE ENESCU (Contemporanul, 8 mai 1950)<div style="text-align: justify;"><i> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRZAkmiz9ZnArHoaZB3ZN5WhU67DifVmarPwRXualEjVRvo4dm-Qv291a9RMZzSIU0XJ4BRq0t5xFIYx1yeWPXvAf0hyphenhyphen2jjkwAqipsgdKszYSa85nxLEuXiRtuf7Ko7hVpnQYgKtLMp4s/s2048/20210216_132357.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Cella Delavrancea și George Enescu" border="0" data-original-height="1104" data-original-width="2048" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRZAkmiz9ZnArHoaZB3ZN5WhU67DifVmarPwRXualEjVRvo4dm-Qv291a9RMZzSIU0XJ4BRq0t5xFIYx1yeWPXvAf0hyphenhyphen2jjkwAqipsgdKszYSa85nxLEuXiRtuf7Ko7hVpnQYgKtLMp4s/w400-h215/20210216_132357.jpg" width="400" /></a></div><br /></i></div><div style="text-align: justify;"><i>”Amintirea unui mare artist se adună greu în cadrul uni medalion a cărui formă închide, de obicei, flori presate, o fotografie ștearsă și câteva rânduri scrise cu cerneală roșie.</i></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span> În toată făptura genialului enescian s-au îngemănat de timpuriu intuiția cu voința, răbdarea cu talentul, temperamentul cu măsura, poezia cu logica, desăvârșind una dintre cele mai excepționale personalități ale veacului nostru.</span><br /></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span><span> Pe fața lui se înscriau într-o stranie armonie elemente contradictorii: nasul prea subțire pentru ovalul lat, ochii lungi, ascunzând spre tâmple licărirea unei spiritualități ironice, gura cărnoasă, care mărturisea cu naivitate avântul spre dragoste. Sub părul lung și negru, urechea potrivită prea jos părea că ascultă toate vibrațiile telurice. Era înalt, croit vitejește, dar mâinile mari erau modelate feminin și tușeul lor la pian cuprindea în întregime unda sonoră, colorând-o cu cele mai variate și subtile nuanțări.</span></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span><span><span> Cei care l-au ascultat cântând la pian din operele lui Wagner rămân cu impresia că au fost fermecați de o minunată orchestră: atâta diversitate sonoră obținea din instrument. </span><br /></span></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span><span><span><span> Memoria lui, prodigioasă, capta dintr-o singură lectură compozițiile pentru vioară sau pian și-l ajuta să vorbească limbile franceză, germană și engleză cu accent perfect, fără să piardă, însă, inflexiunile dulci ale graiului moldovenesc. Darul imitațiilor sonore - o caracteristică a muzicanților - îl avea și el, dar îi adăuga gestul, schimonosirea trăsăturilor, încât juca adevărate scene comice, figurând singur toate personajele lor. Dintr-o dată, se lepăda de rezerva tăcută care-l învăluia și-l apăra de interjecțiile entuziasmului. Redevenea un adolescent fără răspundere artistică, mâncăcios și vesel. Discutam împreună despre feluri de bucate, făceam împreună comparații între arta culinară și arta muzicală, Mi-aduc aminte de un șerbet de porumb, degustat de amândoi la o prietenă comună, care a stârnit imaginația lui <a href="http://istoriamuzicii.blogspot.com/2021/02/cella-delavrancea-arpegii-in-ton-major_17.html" target="_blank">Enescu.</a> A transpus la pian într-o improvizație subtilă catifelarea și aroma acelui alb șerbet. </span><br /></span></span></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span><span><span><span><span> Aceste clipe de destindere erau rare. Exigența spiritului creator îl covârșea. Munca i-a fost drapelul pe care l-a purtat până când i-a căzut din mâini. Ostaș al artei muzicale, n-a încetat a i se închina, perfecționând fără răgaz interpretarea operelor marilor compozitori. </span><br /></span></span></span></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span><span><span> Potolea cuvintele de laudă: ”Eu spun ce este scris, dar încerc să spun <b>tot</b> ce este scris”<b>. </b>Nu adăuga însă că această culme a interpretării este atinsă numai de cei hărăziți să trăiască în concentrare absolută, cu dăruire de sine integrală.<br /></span></span></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span><span><span><span> Niciunul dintre iluștrii violoniști n-a creat planuri sonore, perspective, peisaje mai vii. Am cântat împreună mulți ani. Mi-aduc aminte de una din variațiile Sonatei Kreutzer de Beethoven. La repriză, țuguia răgușit tema și parcă apărea în depărtare turla unei biserici de cătun, și auzeai un cocoșel cântând a sărăcie. De câte ori ajungeam la pasajul acela îmi curgeau lacrimile.</span><br /></span></span></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span><span><span><span><span> La pupitrul de șef de orchestră, geniul său își desfășura aripile. Beethoven, Brahms, Wagner n-au fost cântați atât de înălțător decât de Furtwangler. Ca și marele său contemporan german, <a href="https://istoriamuzicii.blogspot.com/2018/11/cronici-muzicale-arpegii-in-ton-major.html" target="_blank">Enescu</a> izbutea unele crescendi care nu ajungeau la o explozie exterioară, ci te cufundau într-un univers al puterii, unde expresia lumina frumuseți nebănuite până atunci.</span><br /></span></span></span></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span><span><span><span><span><span> Tânăr, fusese poreclit ”Sfinx”, și apoi, în intimitate, ”Pinx”, din cauza unei asemănări vădite cu enigmatica statuir cioplită în stânca deșertului Sahara. Oare această afinitate cu personajul mitologic l-a împins să scrie opera măreață, socotită astăzi cea mai originală dintre tragediile moderne?</span></span></span></span></span></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span><span><span><span><span><span><span> Arta muzicală, prin însăși factura ei fluidă, rămâne misterioasă și necuprinsă. Este mereu în mers. Atinge și dispare. Pentru ca să se așeze în amintire vie, îi trebuie pulsația celui care îndrăznește s-o creeze, să-i dea trup și viață. Atunci capătă forță convingătoare și sensul ei adevărat de îndreptar spiritual.</span><br /></span></span></span></span></span></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span><span><span><span><span><span><span><span> Tinerii care se vor dedica muzicii, să i se dăruiască ei printr-o muncă fără preget. Să păstreze vie pilda marelui nostru muzician, aplecat zilnic asupra partiturilor, lucrând fără de odihnă la înălțarea muzicii românești.</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span><i><span><span><span><span><span><span><span><span>(Contemporanul, 8 mai 1950)</span></span></span></span></span></span></span></span></i></span></div>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/06268702684225001284noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-45821800245259352682021-02-11T00:15:00.001+02:002021-02-15T20:33:08.874+02:00Istoria muzicii românești. Muzica în Dacia Romană<p style="text-align: justify;"> Cucerirea Daciei de către legiunile lui Traian a declanșat procesul de romanizare a acestei provincii, a cărui finalitate va fi formarea poporului român. În acest proces, elementele locale au fost înglobate în formele mediteraneene de sclavagism dezvoltat, propriu romanilor, asigurând societății noi din Dacia o evoluție de tip superior. Concretizarea artistică a acestei realități și-a găsit expresie într-o cultură și artă de tip roman suprapuse stratului dacic anterior. Sinteza obținută, cunoscută sub denumirea daco-romană, va constitui prima etapă a procesului de ontogeneză a poporului român. </p><p style="text-align: justify;"> Prezența romanilor în teritoriile nord-dunărene după anul 106 e.n. se datorează victoriilor obținute pe câmpul de luptă. Dacia nu mai prezintă structura social-politică de până atunci, este o provincie cotropită, ceea ce prefigurează anumite particularități de care trebuie să se țină seama atunci când se caută determinarea esenței procesului de sinteză daco-romană, adică natura pe cât posibil mai exactă a contribuției fiecărei părți. </p><p style="text-align: justify;">În timp ce romanii aduc cu ei formele cele mai caracteristice pentru muzica lor, dacii participă cu ruinele a ceea ce fusese altădată muzica lor oficială. Este de precizat faptul că muzica dacilor s-a manifestat într-o multitudine de genuri și modalități. A existat o muzică a locuitorilor de rând, a agricultorilor și păstorilor, care s-a perpetuat. Concomitent, anterior victoriei armatelor romane, dacii dispuneau de o muzică ce-și avea cadrul în cercurile dominante. Aici se cultiva o artă de tip profesionist, mai complexă, mai evoluată. O dată cu zdrobirea statului dac, este de presupus că s-a năruit și suprastructura sa cultural-artistică. Muzica ceremoniilor religioase și laice de curte, muzica ostășească, cu serbările și dansurile aferente, vor intra în dizgrație, pentru a nu regenera sentimente favorbile vechilor rânduieli. Înlăturarea lor se face în mod conștient oferindu-se în schimb modalitatea muzicală a Romei. Este greu de crezut că dintr-o dată s-au năruit practici artistice dace, fără să se perpetueze unele din atributele sale, în forme aidoma sau deghizate; adevărul este că romanii au căutat, mai ales în primii ani, să evite pe cât posibil orice aluzie, ecou al vechilor practici pentru a nu stârni posibilitatea regenerării sentimentelor de libertate a Daciei. Obișnuiți cu o anumită artă muzicală, romanii, în mod firesc, au adus-o cu ei, introducând-o treptat în societatea dacilor, concomitent cu noile orânduieli. </p><p style="text-align: justify;">Prin urmare, în spațiul geografic carpato-dunărean, în epoca următoare cuceririi romane, are loc un proces complex de interferență între muzica populației băștinașe și muzica legiunilor romane. Bineînțeles că simbioza nu s-a produs dintr-o dată deoarece atitudinea de expectativă reprobativă, de neîncredere între supuși și cuceritori nu se estompează decât o dată cu trecerea anilor. Depășit acest stadiu se produce o apropiere între cele două culturi, care cu timpul vor fuziona. Contopirea reperată are o particularitate specifică. Cele două popoare nu participă cu același tip de muzică. În timp ce dacii vor fi reprezentați prin muzica de tradiție orală, romanii vor contribui cu muzica oficială, profesionistă, militară. O dată cu zdrobirea formelor statale și administrative dace, a fost distrusă și muzica oficială. Astfel că muzica dacilor rămâne cea a păstorilor și agricultorilor, o muzică pregnantă, de factură orală. În schimb, romanii dispun doar de muzica oficială în timp ce compartimentul oral, folcloric este neglijat deoarece legiunile romane erau alcătuite din populații eterogene, care nu se întâlneau pe coordonata comunității muzicale transmise din generație în generație. Între muzica dacilor și a romanilor se conturează deosebiri fundamentale. Prima, prin natura ei, apare profund interiorizată, expresie a trăirilor intense a doua se situează la polul opus, fiind o muzică exterioară, de paradă, legată de ceremonii și serbări. Privind în perspectivă istorică aportul concret adus de fiecare dintre cele două culturi suntem atrași să credem că balanța înclină categoric înspre contribuția dacilor. Explicația are mai multe motivări una dintre acestea ar fi aceea că dacii reprezentau populația statornică, pe când stabilirea soldaților și funcționarilor romani în multe cazuri avea un caracter temporar, sezonier. După retragerea aureliană, când au dispărut formele vieții oficiale romane, muzica ceremoniilor nu se mai practică. Poporul a rămas străin de această muzică.</p><p style="text-align: justify;">Contribuția romanilor s-a manifestat în cele din urmă , nu atât prin muzica oficială, cât prin cântecele cunoscute de acei care s-au stabilit definitiv, formându-și cămine cu femeile băștinașe. . Cântecele lor, aduse în cea mai mare parte din peninsula de astăzi a Italiei, au putut exercita o puternică influență. La aceasta se adaugă colosala contribuție a limbii latine, care a determinat în muzică o anume melodizare a silabelor și cuvintelor, ritmuri, metri, dispunerea accentelor. </p><p style="text-align: justify;">Prin urmare, contribuția dacilor și a romanilor la edificarea noii muzici se va concretiza în esență în combinarea elementelor muzicii orale a populației autohtone cu tipicul limbii latine, și el aflat într-un proces de redimensionare. Au contribuit, desigur, și unele particularități ale prozodiei limbii vorbite de daci, care s-a transmis în noua limbă, precum și structuri muzicale de oricine latină. Complexitatea procesului genetic al ființei poporului român, al limbii și muzicii sale cu greu poate fi reconstituită în amănunțime, ceea ce este însă posibil se referă la liniile generale care au marcat ontognia. În domeniul muzicii, sursele paterne se identifică în mediul sonor dac, resuscitat cu elemente muzicalo-lingvistice latine, aduse și implantate de către coloniștii romani.</p><p style="text-align: justify;">Ca o caracteristică esențială a muzicii în Dacia romană, menționăm trecerea ponderii în direcția cântării instrumentale, mai ales în cadrul ceremoniilor oficiale sau al manifestărilor teatrale din amfiteatre unde apar inclusiv luptele cu gladiatori sau animale; în acest fel civilizația de tip elenistic este înlocuită cu cea de tip romanic, inclusiv formele de teatru grecesc cu manifestațiile tipic romane din amfiteatre. </p><p style="text-align: justify;">Se mențin din practica artistică a geto-dacilor, serbările populare, legate de muncile agricole și având loc departe de cetăți, în spații în care nu a pătruns elementul civilizator de tip roman: semănatul sau culesul recoltelor, inclusiv al viței de vie, cultul lui Zamolxe, serbările feminine pe malul apelor sau în păduri, procesiunile.</p><p style="text-align: justify;"><i><b>Cântecul eroic</b></i> își menține funcția și caracterul de proslăvire a faptelor de vitejie; o formă specială o constituie <i><b>peanul</b></i>, cântec ostășesc ce însoțea lupta sau victoria. <i>Epoda </i>își păstrează caracterul magic, vindecător. <b style="font-style: italic;">Cântecele funebre -</b> bocetele- făceau loc, în cazul morții unei persoane importante, cântecelor intonate în acompaniament de flaut, fluier sau tulnic: așa numitele <b><i>torelli,</i></b> cu largi pasaje recitative permițând recitarea textului în care erau redate momente semnificative din viața celui plecat dintre ai săi.</p><p style="text-align: justify;">Informații cu privire la practicarea muzicii ne transmit și textele poetice ale lui Ovidiu - <i>Tristia, IV, elegia X, verset 25 ”Cântă-ncoifat pe-al său nai ce-i lipit cu rășină”</i> (referire la muzica păstorească) sau <i>Metamorfozele IV ”strigăt de tineri.../ voci de femei și tobe bătute cu palma,/scobite 30 bronzuri și fluier din sânger/ în multele-i găuri răsună”</i> (sărbătoarea recoltei). Li se adaugă o serie de forme specifice muzicii instrumentale, despre care aflăm din inscripții, gravuri cu muzicanți romani din legiunile romane (cu trompete, corni și flaut dublu).</p><p style="text-align: justify;"><i>Floralia, </i>sărbătoarea florilor din mijlocul primăverii, se va transforma în <i>Rozalia- </i>sărbătoare a trandafirilor - , prilej de aducere aminte a tuturor celor care nu mai sunt din fiecare familie, cu serbări câmpenești și ospețe în aer liber, unde se dansa în ritmul instrumentelor de suflat; <i>Calendele </i>marchează prin jocuri și cântece solstițiul de iarnă și renașterea soarelui. </p>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/06268702684225001284noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-70532629347589759522021-02-03T15:31:00.006+02:002021-02-15T20:33:26.889+02:00Istoria muzicii românești. Muzica în perioada străveche și veche. Arta traco-dacilor<p style="text-align: justify;"> Dată fiind vechimea acestui strat de cultură, este aproape imposibil de recompus tabloul exact al existenței muzicale pe teritoriile locuite astăzi de români, există totuși o viziune de ansamblu realizabilă prin metoda comparației, a deducție, a confluențelor diverselor tipuri de cultură din teritoriul european, cu raportări la viața materială și spirituală a populațiilor ce au locuit acest pământ. </p><p style="text-align: justify;">În muzica epocilor vechi găsim cele mai îndepărtate straturi de civilizație desfășurate în spațiul carpato-dunărean unde se atestă forme sincretice de manifestare artistică, ritualuri, ceremonii în care sunetele organizate, fie și spontan, dețin o funcție structurală. Însoțind omul de la primii pași ai ascensiunii sale spre modalitățile superioare de viață, muzica s-a întîlnit în cele mai diferite situații și momente, în strânsă dependență cu factorii psihologici, religioși, sociologici, lingvistici și simbolici. Legată inițial de activitatea productivă, muzica a parcurs un lung proces evolutiv, de la articualții sonore nedefinite spre succesiuni intervalice dotate cu însușiri semantice riguros definite.</p><p style="text-align: justify;">Muzica primilor locuitori ai meleagurilor noastre comportă trăsături proprii procesului complex care se arcuiește de la fenomenul sonor indefinit spre cel definit, având o structură limpede, cu proprietăți acustice și estetice determinate. Omul primitiv cânta ori de câte ori își avea conturată o anume trăire. Până a ajunge expresia spontană a gândirii, cântecul a fost definit în cursul interpretării sale iar prin acest stadiu, expresia conținută în cântec echivala cu însăși melodia. În colectivitate, cântecul apare întotdeauna ca simbolul identității punctelor de vedere, puntea înțelegerii între oameni.</p><p style="text-align: justify;">Muzica omului primitiv a îndeplinit un rol tonic de prim ordin asupra moralului; în cântec se reflecta viața, în cântec omul a călit voința și caracterul. </p><p style="text-align: justify;">Primele instrumente au avut ca model imitarea vocii umane, a strigătului sau intonațiilor vorbirii, însoțite fiind de gest. Existau astfel: </p><p style="text-align: justify;"></p><ul><li style="text-align: justify;">instrumente ideofone - pietre, bețe, imitarea acestora prin lovituri din palme sau cu palmele;</li><li style="text-align: justify;">instrumente membranofone - realizate prin întinderea unei piei de animal pe un trunchi de copac; </li><li style="text-align: justify;">instrumente aerofone - realizate din cornuri, oase de animal, trestie sau ramuri tinere;</li><li style="text-align: justify;">instrumente cu coarde - de tipul arcului de vânătoare;</li><li style="text-align: justify;">pseudoinstrumente - realizate ad-hoc din solzi de pește, coajă de copac, frunză etc.</li></ul><div style="text-align: justify;">Practica muzicală se realiza prin sunete puține - oligocordii - de tipul bi, tri sau tetracordiilor, păstrate și astăzi în practica noastră folclorică, bază a sistemelor modale prepentatonice. Odată cu lărgirea realității sonore, cu conștientizarea emisiei sonore, cu nevoia de exprimare a unui sentiment sau a unei idei și perfecționarea instrumentelor ce însoțeau vocea în diferite manifestări muzicale, odată cu necesitatea diferențierii din punct de vedere sonor a acestora, se diversifică și scările sonore, mersurile melodice, amprenta ritmică. </div><div style="text-align: justify;">Străvechile straturi ale culturii din ținuturile noastre pun în evidență forme sincretice de manifestare artistică în care muzicii îi revine un rol important fie că este vorba despre ritualuri sau ceremonii la intersecția ritului cu viața comunității, fie că este vorba despre manifestări spontane, afective. În cazul practicilor magice, muzica intervenea în momente și cu sensuri bine definite, în strânsă legătură cu gestul, cuvântul, culoarea, forma sau tipul materialelor utilizate în constumație ori în cadrul în care se săvârșea respectivul rit. </div><div style="text-align: justify;">Geto-dacii sunt menționați în izvoarele istorice ca fiind acea ramură a triburilor trace de la nord de Dunăre care populau fie zonele de câmpie din sud-estul Carpaților (geții, sec.VI î.e.n.), fie cele intracarpatice(dacii, sec. III î.e.n.). Unificate de Burebista în sec. I î.e.n., aceste triburi se aflau într-un înalt stadiu cultural, cunoscând scrisul (pe care se pare că îl utilizau în scopuri sacre), practicând arta ornamentării ceramicii, baterea monezilor și operând un larg schimb de valori, inclusiv culturale cu vecinii lor, mai ales sciții, agatârșii, celții sau lumea elenă din cetățile Pontului Euxin.</div><div style="text-align: justify;">Izvoarele istorice pun în lumină o serie de trăsături ale artei tracilor, neam ce include și pe geto-daci; de aceea, componentele estetice ale muzicii dace vor fi apropiate de cele ale muzicii trace, așa cum transpar ele din documentele păstrate.</div><div style="text-align: justify;">Funcțiile muzicii erau:</div><div><ul><li style="text-align: justify;">cogvitivă - intervenind la toate nivelele educației sau instrucției;</li><li style="text-align: justify;">formativă - purificarea spirituală, modelarea și întărirea caracterului;</li><li style="text-align: justify;">socială - menținând vie legătura dintre individ și comunitatea căreia îi aparține, mai ales în momentele decisive ale ciclului vieții (naștere, moarte, apropiere de zei);</li><li style="text-align: justify;">limbaj universal - soliile de pace erau însoțite de chitare (Teopomp, în Istorii (cartea XLVI): <i>”Geții cântă din citarele pe care le aduc cu ei, când se găsesc într-o solie”</i>) și de cântec vocal.</li></ul><div style="text-align: justify;">Muzicii îi revenea un rol de primă importanță mai ales în practicile magice, deoarece exista credința că doar cântecul poate purta mesajul cuvântului până la zei.</div></div><div style="text-align: justify;">Un rol aparte revenea muzicii instrumentale, iar la acest capitol se cere consemnat faptul că mitul lui Orfeu, legat de construcția lirei trace și de arta divină a acestuia, vorbește despre forța deosebită pe care muzica o avea asupra întregii lumi vii. Numele lui Orfeu, Musaios, Thamiris, ca și Eumolp vin la noi din larga sferă a culturii trace, menționate de surse elene. Se considera că acești traci, deosebit de înzestrați, au intrat în legendă, unele izvoare vorbesc în mod deslușit despre originea muzicii vocale, pe care o consideră în legătură directă cu civilizația tracilor, care ar fi stat la baza celei grecești; în acest sens geograful Strabo afirma că ”muzica, după melodie, după ritm, după instrumentele muzicale este tracică... și asiatică”. Apreciată ca ”barbară” sau ”primitivă”, raportat la unele gusturi muzicale ale anticilor sau la accepțiunea termenului ”barbar”, muzica tracilor avea caracteristici nete, ce o diferențiau de alte culturi muzicale, fiind - după mărturia lui Aristide Quintilianus - oviguroasă prin sistemele ritmice utilizate sau prin sunetul strident al instrumentelor însoțite de strigăte.</div><div style="text-align: justify;">Aceleași surse vorbesc și despre efectul terapeutic și psihologic al muzicii, ca și despre repertoriul specific al actului taumaturgic, (Platon, în dialogul ”Charmide”, menționează un vraci trac, discipol al lui Zamolxe, de la care a învățat o epodă ce avea puterea de a conferi nemurirea.),practicat în vechime. O culoare aparte a culturii muzicale pe aceste teritorii este dată de existența - în secolul VII î.e.n. - cetăților grecești, în care se practica o cultură de tip elenistic, ale cărei influențe se vor face simțite și în regiunile limitrofe, în aria culturală geto-dacă. </div><div style="text-align: justify;">Sunetul diverselor rituri, ceremonii, spectacole, invocări războinice, mulțumiri pentru victoria în luptă sau practici magice însoțite de muzică și dans, diferențiat în funcție de ocazie, zeu venerat sau rezultatul scontat al implorării forțelor naturii, stă mărturie pentru o cultură muzicală avansată, în acord cu stadiul civilizației materiale și spirituale a acestor meleaguri, aflată pe orbita unor influențe interculturale și interartistice de mare impact în lumea veche și străveche. </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Bibliografie: </div><div style="text-align: justify;"><i><span style="font-size: x-small;">Istoria muzicii românești /Carmen Stoianov, Petru Stoianov- București: Ed. Fundația româniei de Mâine,2005</span></i></div><div style="text-align: justify;"><i><span style="font-size: x-small;">Hronicul muzicii românești / Octavian Lazăr Cosma Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București 1973</span></i></div><p></p>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/06268702684225001284noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-31498140854398966632021-02-02T13:02:00.003+02:002021-02-15T20:33:41.932+02:00Istoria muzicii românești. <h4 style="text-align: justify;"> <i>Iată primul episod dintr-o serie lungă de episoade dedicate istoriei muzicii românești. Nu este vorba despre o muncă a mea proprie de cercetare (mi-ar fi plăcut) e mai degrabă o compilație a lucrărilor scrise de cei mai de seamă cercetători români în acest domeniu. Aceste episoade, cum le numesc eu, vor să vină în ajutorul celor care necesită informații despre istoria muzicii fie ei elevi, studenți, profesori sau viitori profesori sau pur și simplu pasionați de muzică.</i></h4><div style="text-align: justify;">Studiul istoriei muzicii românești s-a făcut în trecut de către cercetători precum: Mihail Gr. Poslușnicu, Th. Burada, Constantin Brăiloiu, George Breazul, Zeno Vancea, cărora le-au continuat lucrarea R. Ghircoiașiu, Gheorghe Ciobanu, Vasile Tomescu, George Pascu, Bujor Dânșoreanu etc. Lucrarea <i>Hronicul Muzicii Românești </i>de Octavian Lazăr Cosma, prezintă un tablou cât se poate de convingător și complex al vieții muzicale în teritoriile locuite de români din cele mai vechi timpuri; dincolo de aspectele componistice sau interpretative, sunt luate în discuție și analizate fenomenul viu al circulației valorilor, al educației muzicale, ca și conexiunile cu arta muzicologică exercitată inclusiv de scriitori. Sunt aduse în lumină și descifrate vechi documente, sunt analizate partituri de referință din care se desprind liniile directoare ale unei culturi ce a dat și a primit influențe, înregistrând un parcurs continuu ascendent, explicând plenara înflorire și recunoaștere din zilele noastre.</div><div style="text-align: justify;">Principalele izvoare ale istoriei culturii muzicale românești sunt izvoare scrise și izvoare nescrise, multe aparținând și altor direcții de cercetare:</div><div><ul style="text-align: left;"><li style="text-align: justify;">arheologia - prin situri cu locuri speciale destinate practicării muzicii, instrumente, pseudoinstrumente, materiale sau unelte pentru confecționarea acestora, arme:</li><li style="text-align: justify;">epigrafia - inscripții cu date despre creatori, interpreți, manifestări, concursuri;</li><li style="text-align: justify;">documente scrise - manuscrise (inclusiv cronici), scrieri pe diverse suporturi, inclusiv pergamente;</li><li style="text-align: justify;">documente nescrise - texte intrate în circuit oral în folclorul literar sau cel muzical: legende, balade, povestiri;</li><li style="text-align: justify;">diplomatica- studiul scrisorilor și al documentelor diplomatice;</li><li style="text-align: justify;">etnografia - studiul obiceiurilor populare;</li><li style="text-align: justify;">memorialistica - scrieri ale unor călători, oameni de cultură, corespondența acestora, alte documente;</li><li style="text-align: justify;">presa, cărțile cu referiri la tipuri de muzică și muzicieni, syudii muzicologice și etnografice, partituri, înregistrări audio, video.</li></ul><div style="text-align: justify;">Examinarea principalelor direcții în care arta muzicală românească a evoluat are în vedere atât magistralele majore ale dezvoltării artei europene și mondiale, cât și cele ale culturii românești în întregul ei. </div></div>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/06268702684225001284noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-9857037640720883562018-11-07T00:49:00.003+02:002021-02-16T17:45:16.790+02:00Cronici muzicale. Arpegii în ton major. File de cronică. Portrete - Cella Delavrancea<div style="text-align: justify;"><i><br /></i></div><div style="text-align: justify;">
<i>În următoarele postări o veți descoperi pe minunata Cella Delavrancea, pianistă, scriitoare şi profesoară de pian. S-a născut la Bucureşti la 15 Decembrie 1887 şi a decedat la 9 august 1991. A fost fiica cea mare a scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Scrieri - Cella Delavrancea, Editura Eminescu</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Volumul "Scrieri" constituie prima selecție reprezentativă a operei literare, memorialistice, de cronicar muzical desfăşurate de Cella Delavrancea timp de aproape o jumătate de secol. Cronicile din volumul Arpegii în ton major (1970) dezvăluie "cea mai pătrunzătoare inteligență muzicală" (Șerban Cioculescu) din scrisul românesc.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDBBT-3LzHTDa3guZ0Uha3uKD_SLA674iKewY4JHgPa3VeT4FhIvyRnHK9D93RRMUxJsiaWxFVIalivdNiz6m-ygi3VYeuBNLSZlY2VvoAjpW28gmv6acUSIMaN5YJTwihCHC5lbb2BAs/s2048/Enescu+Lipatti.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="George Enescu și Dinu Lipatti" border="0" data-original-height="1420" data-original-width="2048" height="278" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDBBT-3LzHTDa3guZ0Uha3uKD_SLA674iKewY4JHgPa3VeT4FhIvyRnHK9D93RRMUxJsiaWxFVIalivdNiz6m-ygi3VYeuBNLSZlY2VvoAjpW28gmv6acUSIMaN5YJTwihCHC5lbb2BAs/w400-h278/Enescu+Lipatti.jpeg" width="400" /></a></div><br />
<div style="text-align: center;">
SONATA PENTRU PIAN ȘI VIOARĂ, ENESCU - LIPATTI<br />
<br /></div>
<blockquote class="tr_bq" style="text-align: justify;">
Sâmbătă seara, 9 noiembrie, maestrul <a href="https://istoriamuzicii.blogspot.com/2021/02/cella-delavrancea-arpegii-in-ton-major.html" target="_blank">Enescu</a> cânta trei sonate cu tânărul pianist Dinu Lipatti - tânăr, dar un talent care posedă toate calitățile ca să devină celebru: tehnică frumoasă, dicțiune și stil.
<br /><i> Sonata </i>de Beethoven <i>în sol major </i>a evocat exact peisajul german cu orășelul liniștit al unei alcătuiri burgheze. Trilurile scurte și ciufulite își răspundeau de la pian la vioară în partea întâi - plină de frăgezime - așa cum o cântau cei doi artiști. Ultima parte mi s-a părut prea calmă, prea obiectivă. Dar aceasta este și o chestiune de cadru. Ateneul Român, cu avalanșa motivelor decorative din tavan, strivește o compoziție atât de netedă. Și-ar recăpăta desigur atmosfera într-o sală mai mică, cu pereții albi.<br /> Dinu Lipatti ne-a dovedit talentul său de compozitor în <i>Sonatina pentru pian și vioară</i>. Scrisă la șaisprezece ani, coloritul, dezvoltarea au fost revelația unei bogății de daruri deosebite. În sonatină se îmbină stilul mătăsos din Franța cu ritmurile noastre țărănești. Un cântec popular francez se topește, în lento, într-un cer oriental, și un motiv național deapănă cu voiciune partea a treia.<br /> E de remarcat că tânărul compozitor posedă siguranță în formă. Nu șovăie, spune ce trebuie să spună și dezvoltă perspectiva sonoră cu multă vitalitate. A compus o bucată spirituală cu care se poate mândri.<br /> Sonata de Cesar Franck ne-a readus, prin glasul marelui violonist, angoasa patetică a romantismului - azi, poate, un lux inutil. <a href="https://istoriamuzicii.blogspot.com/2021/02/cella-delavrancea-arpegii-in-ton-major.html" target="_blank">Enescu</a> aruncă, în primele pagini, o deznădejde profilată pe un cer furtunos. Este resemnat și revoltat, alternativ. Fortele lui are amploarea disperării, redă, în șovăiala din adagio, certitudinea unei clarvederi.<br /> Tânărului pianist i-a lipsit pasiunea, atât de insistent accentuată de Franck, prin text și indicații. El alesese o nuanță prea stinsă în pianissimi, uitând că sonata toată este febrilă și că atmosfera ei de ceață flamandă dispersează un jar care nu se stinge. Legato-ul pianistului, făcut mai mult din pedală decât din sunete apropiate, dădea o oscilație care diminua sentimentul auster al sonatei - una din cele mai expresive ale literaturii muzicale..<br /> Lipatti are un temperament vijelios. Dacă intuiția lui îl disciplinează, bine face, dar să-l potolească prin raționament este o eroare.<br /> Cei doi artiști au fost îndelung aplaudați la sfârșitul concertului în care Enescu cântase cu un partener demn de el.<br />Concertul de duminică a înscris o dată memorabilă în amintirea cunoscătorilor de muzică. <i>Concerto</i>-ul <i>pentru vioară </i>de Beethoven, cântat de <a href="https://istoriamuzicii.blogspot.com/2021/02/cella-delavrancea-arpegii-in-ton-major.html" target="_blank">Enescu</a>, îi aparține - este mărturisirea lui evlavioasă față de muzică. Trebuie să-l fi auzit ca să pricepi ce este în prima temă legato și ce înseamnă tăcerea sonoră a tonului minor. După cadență, frazează cu o emoționantă simplicitate, iar nici o clipă tempoul nu șovăie în expresia gravă a motivului central.<br /> <i>Simfonia ”Eroica”</i>, dirijată de <a href="https://istoriamuzicii.blogspot.com/2021/02/cella-delavrancea-arpegii-in-ton-major.html" target="_blank">Enescu</a>, este o adevărată minune muzicală. Nikisch, Mengelberg, Toscanini, Furtwangler marele, toți iluștrii șefi au interpretat-o. Nici unul n-a atins culmea acestei comprehensiuni. Din primele măsuri răsună mobilizarea muzicală, temele se multiplică cu luciditate, plenitudinea adevărului eroic răsună în fiecare argument. Misterul formelor este revelat. Ele apar în toată splendoarea lor sonoră, modelată de perfecția proporției absolute. Beethoven a pus stăpânire pe suflul măreț al victoriei. Enescu ne-o transmite. Se strecoară chiar în scherzo, moderat de el, în mișcare. Murmurul acesta scânteietor este puterea adunată, pornind în lumina crudă a trompetelor. Tristețea unui zeu grăiește solemn în largo, fuga are severitatea dreptății.<br /> Prin ce magie stinge <a href="https://istoriamuzicii.blogspot.com/2021/02/cella-delavrancea-arpegii-in-ton-major.html" target="_blank">Enescu</a> instrumentele de percuție și le impune o matitate de doliu? La ce comandă se supun contrabasurile, înălțate ca niște piloni susținând arhitectura marșului funebru? Complexitatea geniului muzical, plămădit în inspirație și conștiință. Finalul, este pentru el, o problemă de strategie sonoră pe care o soluționează cu brio într-un defileu sonor triumfal.<br />Măreția supune și reconstruiește. I-am înțeles cu toții graiul în minunăția acestei ore de muzică pură.</blockquote>
<div style="text-align: justify;">
(”Le Moment”, 1936) </div>
<br />
<br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-65191100271301822712017-11-12T20:38:00.000+02:002017-11-12T20:39:26.351+02:00Muzica în Mesopotamia.<div style="text-align: justify;">
<b>Cultul sumerian</b></div>
<div style="text-align: justify;">
(mileniile IV și III î.HR)</div>
<div style="text-align: justify;">
De-a lungul celui de-al patrulea mileniu î.HR în diferite culte pentru un zeu sau altul de cânta un singur imn sau psalm. Liturghia era formată în mod frecvent dintr-o serie de <b><i>lamentații</i>,</b> din ale căror texte se păstrează numeroase fragmente, în care se observă existența unor forme poetice considerabil evoluate. Structura acestor cânturi arată, pe de altă parte, strânsa legătură dintre text și muzică. În jurul secolului XXI î.Hr. , sau poate chiar înainte, tehnica cântului liturgic era <i><b>responsoriu</b> </i>(răspuns al corului sau al unor soliști dat preotului la liturghie) și <i><b>antifonul </b></i>(imn religios, în care două coruri repetă alternativ același vers din psalmi). Fiecărui poem îi corespundea un cânt propriu (<i>sir </i>sumerian) cânt căruia i se atribuia un <i>ethos</i> particular care, fie facilita comuniunea cu o zeitate determinată, fie dota această zeitate cu caracteristici magice.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cuvântul <i>ersemma, </i>des utilizat pentru a face referire la piesele vocale sau corale ale epocii, se traduce literalmente psalm sau imn: psalmi sau imnuri compuse pentru o variantă a flautului numit <i>sem. </i>În executarea acestor psalmi interveneau și alte instrumente: <i><b>tig, tigi</b> </i>(specie de flaut) <i><b>balag</b> </i>(tambor) <b>lilis</b> (timpani) și <i><b>adapa</b> </i>(tamburină). Ne este greu să determinăm dacă instrumentiștii și cântăreții constituiau două grupuri independente. Cert este că de intonație (<i><b>kalutu</b></i>) de ocupa un cantor sau mai mulți (în Sumer: <i><b>gala</b></i>; în Akad: <i><b>kulu</b></i> ), într-un oarecare măsură precursorii vicarilor din corurile Europei medievale, care trăiau în școli adiacente templelor. Existau, în schimb, instrumentiști (<b>zammeru</b>) care, în timp ce cântau, se acompaniau și muzicieni (<b>naru</b>) care puteau fi în același timp și coriști și instrumentiști. </div>
<div style="text-align: justify;">
Datorită excavărilor făcute la mormintele regale din Ur (sec. XXV î.Hr.) s-au putut amplifica cunoştinţele noastre referitoare la instrumentele mesopotamice ale celui de-al treilea mileniu î. Hr -ciclul primei dinastii, inceput în secolul XVIII î.Hr. – în afara instrumentelor de percuţie întâlnim lira (<b>algar</b>) şi două categorii principale de harpă : una cu cutie armonică joasă (<b>zagsal</b>) şi alta cu cutie armonică superioară (<b>zaggal</b>). Cele din prima categorie sunt o derivare din arcul de războinic căruia i s-au adăugat câteva coarde, ne lipsesc însă informaţii despre modul de acordare a acestor instrumente şi din cauza aceasta nu cunoaştem sunetul sau muzica pe care aceste instrumente l-ar fi putut produce. Toate încercările de a transcrie în notaţie actuală ceea ce se presupune că a fost textul unui imn sumer, au eşuat, neputând descifra enigma acelei muzici.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Contribuţia babiloniană</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: justify;">
În jurul anului 1830 î.Hr după mai bine de două milenii de cultură predominant sumeră, popoarele semite din nordul regiunii (Akkad) atinseseră un nivel cultural foarte elevat. Babilonienii deveniseră un popor guvernant de-alungul a trei dinastii, circa 540 de ani (cu aproximaţie între anii 1830 -1270 î.Hr). Cultul religios în care se cânta un singur imn sau psalm a fost înlocuit cu o liturghie completă în care se combinau diferite imnuri sau psalmi ( între 5 şi 27) care alternau cu intervenţii instrumentale. S-a dovedit că multe dintre poemele utilizate aparţineau perioadei sumeriene. Fiecare tip de cânt avea melodia sa proprie iar anumite fraze precum “nu mă vei învinge” se pare că au dăinuit în timp în special în tradiţia iudaică care, la rândul său a reapărut în psaltirea englezească.</div>
<div style="text-align: justify;">
În acest mileniu au apărut vocile feminine în temple şi procesiunile, toate acestea contribuind la accentuarea procesului de perfecţionare a muzicii religioase.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Epoca asiriană</b></div>
<div style="text-align: justify;">
(secolele XIII - VII î.Hr.)</div>
<div style="text-align: justify;">
Este evident că de-a lungul atâtor secole, exista alături de muzica cu caracter religios și muzica profană care ilustra viața de zi cu zi. Faptul că numai arhivele templului păstrează izvoare muzicale determină faptul că majoritatea informațiilor noastre vizează muzica destinată slujbei cultului religios. De-a lungul dominației asiriene (aprox. 1270 - 606 î.Hr.) muzica profană capătă o mai mare însemnătate, datorită rolului său important în diverse festivități cu caracter colectiv. Muzicienii particulari erau arondați caselor regale și la curte se bucurau de o mare recunoaștere. În afara prestațiilor de la banchete și petreceri la curtea regală, participau și la petreceri publice, sau punctual la parade militare. E logic ca astfel să apară și alte forme muzicale, populare. </div>
<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJdelFiDO3CwiKXotivMUO2AnxrUkN-jUmFrJ0IyEosCVKCQBAYLwnk_2aJwSCV7eg3ql0oITUKPALjxMgRLaTHTVksaB7neajAGW0XkdcFb_3GePsAhW_fRIWQvMkKxsgOTV6X40iqZo/s1600/istoriamuziciibasoreliefepocasiriana.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1184" data-original-width="1057" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJdelFiDO3CwiKXotivMUO2AnxrUkN-jUmFrJ0IyEosCVKCQBAYLwnk_2aJwSCV7eg3ql0oITUKPALjxMgRLaTHTVksaB7neajAGW0XkdcFb_3GePsAhW_fRIWQvMkKxsgOTV6X40iqZo/s400/istoriamuziciibasoreliefepocasiriana.jpg" width="356" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Bazorelief asirian din sec. VII Î.Hr.</td></tr>
</tbody></table>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Tradițiile caldeene </b></div>
<div style="text-align: justify;">
(secolele VII - VI î.Hr.)<br />
De-a lungul perioadei caldeene (626-538 î.Hr.), viața muzicală s-a dezvoltat urmând drumul început. La această epocă se referă descrierea grupului muzical al lui Nabucodonosor din <b>Cartea lui Daniel*</b>. Am putea interpreta pasajul următor din cartea lui Daniel,<br />
<br />
<blockquote class="tr_bq">
”În clipa când veți auzi sunetul trâmbiței, cavalului, chitarei, lautei, psaltirei, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului de aur pe care l-a înălțat împăratul Nabucodonosor.” (Daniel 3-5)</blockquote>
</div>
<div style="text-align: justify;">
astfel: citarea instrumentelor în mod separat mai întâi și în ansamblu ulterior, sugerează ideea unei audiții în care instrumentele au primit o importanță deosebită înainte de începerea performanțelor comune, similare cu tacsim -ul actual (preludiu în muzica clasică arabă).<br />
<br />
Din al patrulea mileniu începând cu epoca sumeră primitivă, templele s-au transformat în centre de studiu, unde preoţii şi cunoscătorii liturghiei, matematicienii şi astrologii lucrau împreună. Trei mii de ani mai târziu, în perioada caldeeană, interesul pentru astrologie a trecut pe primul plan iar teoria muzicii a început să fie strâns relaţionată cu aceasta ştiinţă şi cu matematica.<br />
Cei care studiau mişcările astrelor credeau în influenţa acestora asupra destinului omului şi explicau de asemenea perfecta armonie a Universului. Cum Universul (macrocosmos) şi omul (microcosmos) erau într-o strânsă legătură, muzica compusă de oameni trebuia să oglindească această perfectă armonie pentru ca cele două lumi (univers/om) să fie în consonanţă.<br />
În astfel de studii exista în mare parte o speculaţie matematică şi simbolistică care implicau numeroase corespondențe cosmice, reprezentate prin diviziunile armonice a unei corzi întinse. Astfel, diviziunile primare ale lungimii unei corzi au dat patru intervale care, în proporții matematice, pot fi exprimate în felul următor: <b>1:1 (unison)</b>; <b>1:2 (octava)</b>; <b>2:3 (cvinta)</b>, și <b>3:4 (cvarta)</b>. Aceste patru intervale corespund celor patru anotimpuri (primăvară, vară, toamnă și iarnă). Proprietățile numerelor particulare au fost, de asemenea, importante, în special cele ale numerelor 4 și 7, acesta din urmă fiind probabil numărul de note ale vechii scări caldeene.<br />
Deși informația asupra acestor lucruri provine în principal din lucrările unor scriitori clasici (<b>Philon din Alexandria, Plutarh</b>) care se referă la caldeeni, există motive puternice de a crede că, după o lungă perioadă de studiu în școlile mezopotamiene (fără a cita cele ale Egiptului), filosoful <b>Pitagora</b> (secolul al VI-lea î.Hr.) a preluat teoria armonicilor și principiile scării muzicale în Grecia, unde, împreună cu discipolii săi, au formulat doctrinele referitoare la armonia sferelor, <i>etosul</i> (efectul magic al modurilor) și eficacitatea numerelor, doctrine care mai târziu vor trece în Europa. Este foarte posibil, așadar, ca originile scării muzicale și o mare parte a teoriei muzicii noastre să provină din Mesopotamia, deși au trebuit să treacă prin diverse transformări de-alungul etapelor succesive prin care au fost transmise.<br />
<br />
<b>Ultimele cinci secole înainte de Hristos.</b><br />
Din anul 538 î.Hr. Babilonul a fost integrat Imperiului Persan și continuă astfel până la sfârșitul Imperiului Seleucid (312-65 î.Hr.) De-alungul acesti perioade cel mai probabil s-au evidențiat formele muzicale populare.<br />
Cea mai veche tradițe muzicală se pare că a fost eclipsată în momentul în care a fost pus în primejdie poporul care i-a fost leagăn.<br />
Cu toate acestea, moștenirea muzicală lăsată de cea mai veche civilizație umană a fost enormă. O parte din această moștenire se face prezentă în Egipt, altă parte în India, alta în Palestina, alta în Grecia și în țările islamice. Poate și China a preluat o parte din acest patrimoniu muzical.<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: xx-small;">*Cartea lui Daniel (ebraică דניאל) este o carte din Biblia ebraică. Cartea povestește cum Daniel, un iudeu exilat la curtea regelui Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), conducătorul Babilonului, devine un mare oficial guvernamental și prezintă diverse profeții. Cartea a fost compusă, probabil, în jurul anului 165 î.Hr., cu puțin timp înainte de moartea lui Antioh al IV-lea Epifanes în 164. (wikipedia)</span></div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-91535963067271770382017-11-06T13:08:00.001+02:002017-11-06T13:08:25.839+02:00Muzica în Antichitate pe înțelesul tuturor. Grecia și Roma.<h4 style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Muzica divină.</span></h4>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Ne vom concentra pe o parte a antichității care este cunoscută ca și perioada clasică, o perioadă foarte lungă care cuprinde secolul al VIII-lea îHr. până la căderea Imperiului Roman în anul 476 d.Hr. În această etapă, două civilizații se remarcă, greacă și romană.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Asta nu înseamnă că înainte de această perioadă clasică nu a existat muzică; muzica este la fel de veche ca și omul însuși, există dovezi care datează din antichitate despre civilizații mărețe precum egiptiană, chineză sau japoneză, cu toate acestea este perioada Greciei antice unde încep să apară date relevante despre muzică. Astfel, în această perioadă vom găsi primele documente muzicale păstrate. Cu toate acestea, nu vom găsi prea multe surse de muzică ca atare, dar dacă mergem la picturi, sculpturi și anumite rămășițe artistice care s-au păstrat, putem obține o idee despre cum era muzica greacă.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Ei bine, grecii din perioada clasică au dezvoltat în mare măsură numeroase domenii de studiu, cum ar fi matematica, filozofia ... și, de asemenea, muzica. Pentru ei muzica a fost foarte specială și din acest motiv aceasta a fost prezentă în viața lor: au cântat la nunți, înmormântări, nașteri și alte ceremonii religioase. Întotdeauna o vom găsi legată de poezie și dans.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Grecii, așa cum vom vedea mai târziu, au crezut în potențialul pedagogic al muzicii, așa că va fi foarte prezentă în formarea tinerilor.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"> Imperiul Roman a adoptat toate noutățile pe care le-au dezvoltat grecii, însă nu au acordat multă importanță culturii muzicale, așa că ne vom concentra mai mult pe muzica greacă.</span></div>
<h4 style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Caracteristicile muzicii Greciei Antice</span></h4>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Muzica greacă a fost, în general, transmisă pe cale orală. Poezia și dansul (adică cuvântul și gestul) vor fi întotdeauna legate de muzică și vor servi ca suport pentru a asigura răspândirea ei.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Au rămas foarte puține fragmente de transcriere muzicală greacă (am putea vorbi de circa 40), extrase din inscripții pe piatră, papirus și alte obiecte arheologice, dar trebuie să ținem cont de faptul că orice reconstrucție a acestora este o simplă aproximare a muzicii.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Cu toate acestea, ne putem face o idee despre principalele caracteristici ale muzicii grecești:</span></div>
<br />
<ul>
<li style="text-align: justify;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Muzica greacă este monodică, aceasta nu înseamnă că, cânta o singură voce, ci că toate vocile cântă aceeași melodie. Chiar și instrumentele acompaniante imitau aceeași voce melodică ca și cel care cânta. Uneori instrumentele, realizau mici ornamente ca o improvizație și această tehnică este cunoscută sub numele de "heterofonie".</span></li>
<li style="text-align: justify;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Forma notării grecești era alfabetică, înălțimile sunetului sunt reprezentate prin literele alfabetului grec. Ritmul este reflectat de picioarele metrice utilizate în poezie, care sunt semne (dungi, puncte sau semicercuri), plasate pe litere, care indică combinații de valori scurte și lungi.</span></li>
<li style="text-align: justify;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Sistemul muzical grec se bazează pe moduri. Au la bază cele patru corzi ale lirei, pe care le numesc tetracord. Unind două tertacorduri se obține o succesiune de opt note descendente care se numește mod (am putea spune că aceasta este originea scărilor curente). Fiecare mod începe cu o notă diferită și, în funcție de aceasta, distribuția tonurilor și a semitonurilor variază. Putem evidenția patru moduri principale: Doric, Lidic, Frigic, Mixolidic. </span></li>
</ul>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiznCZ7QUqLqqdKJY3rJM7y7069fh33xpoRHdcrPd7ijlYpPX4DagMcTYk3S5MytItUQTogXSpyE4G0NpUgc7R0uuo4mHXz9mkCae-bxl9rrYFsZxChOoyxpM8vOgCIuECXKYYi8hAW0a8/s1600/MODOS-GRIEGOS.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="424" data-original-width="709" height="191" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiznCZ7QUqLqqdKJY3rJM7y7069fh33xpoRHdcrPd7ijlYpPX4DagMcTYk3S5MytItUQTogXSpyE4G0NpUgc7R0uuo4mHXz9mkCae-bxl9rrYFsZxChOoyxpM8vOgCIuECXKYYi8hAW0a8/s320/MODOS-GRIEGOS.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Una dintre primele surse de muzică greacă pe care le găsim este Epitaful lui Seykylos (sec. II IHr), care este o piesă inscripționată pe o piatră funerară. În această inscripție putem vedea cum a fost acea notație muzicală alfabetică a Greciei antice. Mai jos puteți vedea coloana cu epitaf și o transcriere cu sunetele, ritmul și versurile.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjepJ-psRc8h3VtTfstD7Uy7v8a8prbQ4w8aQ21TofK30lkpozawjtFy3gq25v0BqoTMgaqYbrvfGF_xBd1JR-6JPG_42h2UBBRGw3Vll9YOW8AISsbzBizN1Iafd9aU0KvhqJHv-hW4q4/s1600/500px-Seikilos.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="141" data-original-width="500" height="90" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjepJ-psRc8h3VtTfstD7Uy7v8a8prbQ4w8aQ21TofK30lkpozawjtFy3gq25v0BqoTMgaqYbrvfGF_xBd1JR-6JPG_42h2UBBRGw3Vll9YOW8AISsbzBizN1Iafd9aU0KvhqJHv-hW4q4/s320/500px-Seikilos.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5InVvTXs3dgkuwt8XR0BNjqbJxbXNk8lC7Hw-nQwJtRvdaF-JPSX3bUH55Y1tnH7_tXfqkqu2AJ71WE-0QNWo8LGbVOlDNpmBbvdy5FJST8i_kYw43RG3YwkYv0ulza_XKQdvAouVk48/s1600/seikilosPIEDRA.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="527" data-original-width="404" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5InVvTXs3dgkuwt8XR0BNjqbJxbXNk8lC7Hw-nQwJtRvdaF-JPSX3bUH55Y1tnH7_tXfqkqu2AJ71WE-0QNWo8LGbVOlDNpmBbvdy5FJST8i_kYw43RG3YwkYv0ulza_XKQdvAouVk48/s320/seikilosPIEDRA.jpg" width="245" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
va urma.</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span></div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-1981677646843396272017-06-29T17:46:00.000+03:002021-02-15T17:50:59.961+02:00Genuri muzicale. Opera. Opera în Roma<p style="text-align: justify;"><span> </span>În timp ce la Mantua și Florența opera era patronată de aristocrația locală, la Roma ea este luată sub aripa înaltelor cercuri clericale care încearcă să o folosească în sprijinul său; seminariile și colegiile iezuiților încep să se ocupe îndeaproape de teatrul muzical, pe care încearcă să-l îndrepte spre opera religioasă.</p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmbz3m_4YXSgeDWV18NRIkj9Nhzb4VwqYuKKNQarDcvOUiq6r6I38_3LXPuxlDLqUaZ_TbbVFrt1Vi2G_VdV4uCfmFyeRqUFHTWvhNw8rOMcZMYwBVmCWRQACmc9y33uxsklXyqMg_3Pk/s734/teatro+cuatro+fontane.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="512" data-original-width="734" height="305" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmbz3m_4YXSgeDWV18NRIkj9Nhzb4VwqYuKKNQarDcvOUiq6r6I38_3LXPuxlDLqUaZ_TbbVFrt1Vi2G_VdV4uCfmFyeRqUFHTWvhNw8rOMcZMYwBVmCWRQACmc9y33uxsklXyqMg_3Pk/w438-h305/teatro+cuatro+fontane.jpg" width="438" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Piața Barberini, Roma, Italia</td></tr></tbody></table><br /><p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: justify;"><span><span> </span>Nobilimea sus pusă se interesează și ea de soarta noii descoperiri; familia prinților Barberini își construiește un teatru cu o capacitate de peste trei mii de locuri, dar numai pentru<i> ”...uzul propriu și al invitaților aleși cu multă grijă...”. </i>Aici se reprezintă în 1632 opera ”Santo Alessio” a compozitorului Steffano Landi (1590-1655), unul din primii reprezentanți ai școlii de operă din Roma.</span><br /></p><p style="text-align: justify;"><span><span> Landi se inspiră direct din realitatea societății Romei. În această <i>”dramă sacră”</i> compozitorul introduce episoade comice, în spatele cărora apare cu claritate spiritul farsei populare italiene; inovația îmbrățișată cu entuziasm de către spectatori, poate fi considerată ca originea viitoarei înfloriri a <i>„operei buffa”. </i>Această pătrundere a spiritului laic are ca rezultat și crearea mijloacelor de expresie corespunzătoare: apare recitativul <i>”quasi parlando” </i>sau <i>”recitativo secco”, </i>dialogul italian, rapid, plin de viață, care va fi adus mai târziu la forma lui desăvârșită de către Rossini.</span><br /></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span>Acest amestec de operă sacră și comică, de elemente mistice și lumești, a alarmat papalitatea, astfel că, sub presiunea călugărilor, Papa Urban al VIII-lea decide separarea categorică a genurilor. Astfel, sub aripa bisericii rămân doar oratoriile și spectacolele spirituale iar pe scenele laice desfășurându-se lucrările mai puțin austere: mitologice, istorice și comediile muzicale. Această separare a dus, spre mijlocul secolului al XVII-lea, la dezvoltarea independentă a operei, care se desparte definitiv de oratoriu și cantată.</span></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span><span> Reprezentanții cei mai renumiți ai școlii din Roma din această perioadă sunt Giacomo Carissimi (1604/1605?-1674) - care s-a îndreptat mai mult spre cantată și oratoriu - și Luigi Rossi (1597 - 1653). Acesta din urmă, este autorul unui nou ”Orfeo”, care a stârnit mare vâlvă mai ales prin faptul că a fost prima operă reprezentată la Paris, în 1674. </span><br /></span></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span><span>Lucrările compozitorilor ”Școlii de la Roma” au contribuit la desăvârșirea mijloacelor artei operei. Recitativul își pierde definitiv rigiditatea declamatorie, apărând din ce în ce mai delimitat de cântecul solistic, de ”aria” care avea să devină punctul de atracție al artei lirice.</span></span></span></p><p style="text-align: justify;"><span><span><br /></span></span></p>Cristina Vlasinhttp://www.blogger.com/profile/13484151582341550777noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-31255733125530964602017-06-28T14:03:00.001+03:002023-02-19T15:45:17.105+02:00Genuri muzicale. Opera.Claudio Monteverdi (1567-1643)<div style="text-align: justify;">
Raspandirea noului stil <strong>„rappresentativo”</strong> la alte curti italiene, a inceput cu reprezentarea operei <em><strong>„Orfeo”</strong></em> de <strong>Claudio Monteverdi</strong>, la Mantua in 1607. Libretul, de Alessandro Striggio, foloseste aceeasi poveste ca si <em><strong>„Euridice” </strong></em>a lui Rinuccini, largita si cu un final diferit, mai apropiata de mit. Muzica lui <em><strong>„Orfeu”</strong></em> imbratiseaza de departe un vocabular afectiv mai larg decat<strong> <em>„Euridice”</em>.</strong></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong>Claudio Monteverdi</strong>
(1567-1643) este primul mare nume in istoria operei. El a dat noului
gen dramatico-muzical o stralucire si totodata o profunzime care cu greu
a putut fi depasita. <em><strong>„Orfeu”</strong></em> este unica
printre operele de atunci prin impunerea formei muzicale pe elementele
neorganizate ale poeziei, un rezultat al inclinarii lui <strong>Monteverdi</strong>
catre simetrie si formalizare. Diferenta dintre el si membrii Cameratei
lui Bardi este ca florentinii s-au dovedit in primul rand teoreticieni
decisi sa-si croiasca un drum nou, iar <strong>Claudio Monteverdi</strong>
a fost cel dintai artist de geniu care a mers pe acest drum,
largindu-l, infrumusetandu-l, deschizandu-i noi perspective. El s-a
dovedit a fi in primul rand muzician si nu s-a complacut intr-o imitatie
a trecutului oricat de glorios a fost acesta. Imaginatia, inspiratia si
inclinatia sa catre tensiunea dramatismului isi cautau elementul de
expresie cel mai potrivit, iar madrigalul polifonic pe care il stapanea i
se parea insuficient pentru a reda tumultul unui conflict puternic.</div>
<div style="text-align: justify;">
Opera <em>„Orfeu” </em>a fost comandata de Ducele de Mantua, Vincenzo Gonzaga, la a carui curte Monteverdi lucra ca <em>„maestro di cappella”</em>. Reprezentarea operei, la 24 februarie 1607, in sala Academiei Iubitorilor de Arte Frumoase (<em>Accademia degli Invaghiti</em>)
din Mantua poate fi considerata ca prima izbanda totala a teatrului
liric care inscrie in paginile istoriei lui cea dintai capodopera.</div>
<div style="text-align: justify;">
Libretul nu era lipsit de
conventionalismele epocii. Nu lipsesc nici dansurile pastorale, nici
interventia „supranaturala” a lui Apollo care in final il duce pe Orfeu
in Olimp, nici scenele campenesti cu nimfe si pastori. Ceea ce aduce nou
Monteverdi este expresivitatea directa. Toate resursele pe care i le
putea oferi experienta sa de contrapunctist au fost imbinate genial cu
noul stil recitativ al florentinilor ceea ce a dus la ridicarea rangului
operei de la simpla povestire muzicala pastorala la rangul de adevarata
drama.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen="" class="BLOG_video_class" height="364" src="https://www.youtube.com/embed/jUep3sqe35o" width="479" youtube-src-id="jUep3sqe35o"></iframe></div><br /><div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In timp ce in <em>„Euridice”</em> Peri incredinta din cand in cand doar cateva masuri instrumentelor, <em>„Orfeo”</em>
cuprinde nu mai putin de paisprezece piese orchestrale independente,
intitulate „sinfonie” in care farmecul pastoral se imbina cu expresia
dramatica. Datorita cunostintelor sale, Monteverdi este primul
compozitor de opera care stie sa foloseasca contrastele si combinatiile
timbrale ale diferitelor instrumente pentru a reda un anumit efect
dramatic. Stilul introdus de Monteverdi in opera a ramas cunoscut sub
numele de <em>„concitato”</em> (animat), care traduce in muzica si
sentimentele de incordare, de neliniste si framantare, care lipseau din
creatiile inaintasilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
A doua opera a lui Monteverdi pentru Mantua a fost <em>„L’Arianna” </em>reprezentata
la 28 mai 1608. Libretul este scris de Rinuccini. Din aceasta opera s-a
pastrat doar scena a VI-a, scena din care face parte acel <em>„lamento”</em> (tanguire) al eroinei parasita de iubitul ei necredincios.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa moartea ducelui Vincenzo
Gonzaga in 1612, Monteverdi obtine, datorita faimei sale deja raspandita
in toata Italia, functia muzicala cea mai dorita, aceea de maestru de
cor si dirijor la catedrala San Marco din Venetia. In aceasta perioada
compune, pe langa muzica bisericeasca, <em>„Peleus si Thetis”</em>(1616), <em>„Amorul Dianei si al lui Endimione” </em>(1618), <em>„Andromeda”</em> (1620), <em>„Falsa pastorita Licori”</em> (1627), <em>„Rapirea Prosperinei”</em> (1630), <em>„Biruinta lui Amor”</em> (1627) si <em>„Adone” </em>(1639).
Partiturile celor mai multe dintre piese sunt pierdute. S-a pastrat
insa capodopera maturitatii creatoare a lui Monteverdi, opera <em>„Il Nerone ossia L’Incoronazione di Popeea”</em> (<em>Nero sau Incoronarea Popeei</em>)
reprezentata in 1642, pe scena teatrului „SS Giovanni e Paolo” din
Venetia. Compusa la saptezeci si cinci de ani, ea a fost asemuita in
istoria operei, cu triumful creator de la sfarsitul vietii unui alt mare
compozitor italian de mai tarziu, cu <em>„Falstaff”</em> al lui Giuseppe Verdi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<em> „L’Incoronazione di Popeea”</em> (<em>Incoronarea Popeei</em>)
se deosebeste fundamental de operele anterioare: in locul eroilor
mitologiei sau imaginari, ea aduce pe scena personaje cunoscute din
istorie si, prin aceasta, creeaza un model de opera istorica, model ce
va deveni traditional secole de-a randul. Acesta este aportul cel mai
insemnat pe care Monteverdi il aduce in dezvoltarea teatrului muzical,
pe care l-a slujit cu toate resursele geniului sau.</div>
<div style="text-align: justify;">
<<em>Sub haina mitologica a
libretelor, muzica lui Monteverdi ne dezvaluie adevarul vietii. Iar
invatatura sa a concretizat-o el insusi in putine cuvinte „Arianna ne
emotioneaza pentru ca e femeie, si de asemenea Orfeu pentru ca e Om!”</em>>.</div>
<div style="text-align: justify;">
O istorie cuprinzatoare a dezvoltarii
muzicii „rappresentativa” in prima jumatate a secolului al XVII-lea era
deja scrisa. Productii ale spectacolelor de opera erau sporadice si
episodice urmand drumuri diferite in concordanta cu caracterul si
traditiile curtilor si oraselor. La Florenta opera a jucat un rol
relativ mic in cursul constant al spectacolelor cu muzica (<em> balli, intermedi, mascheratas, cocchiate</em>)<em> </em>din aria curtii de Medici si a fost limitata la evenimente nationale. In 1619 <em>„Il Medoro”</em>
a lui Gagliano (pierduta; textul de Andrea Salvadori) a celebrat
alegerea cumnatului lui Cosimo de Medici, Imparatul Ferdinand al II-lea.
<em>„La liberazione di Ruggiero dall’isola d’Alcina” </em>de Francesco
Caccini (1625, textul de Ferdinando Saracinelli) jumatate opera jumatate
balet a fost prezentata cu ocazia vizitei printului Wladislas Sigismund
al Poloniei; iar <em>„La Flora”</em> de Peri si Gagliano (1628, textul
de Salvadori) a facut parte din festivitatile casatoriei Margheritei de
Medici cu Ducele de Parma. Insa cea mai reusita dintre toate a fost
favola lui G.C. Coppola <em>„Le nozze degli dei” </em>pusa pe muzica de „<em>cinci compozitori principali ai orasului</em>” si jucata „<em>fara a chema vreun muzician strain</em>”, pentru casatoria Marelui Duce Ferdinando al II-lea cu Vittoria della Rovera in 1637.</div>
<div style="text-align: justify;">
Bolognia, care nu avea curte, pentru mult timp a fost supusa unui regim de „<em>intermedi</em>” ca acelea ale lui Girolamo Giacobbi <em>„Aurora ingannata”</em> (1608, textul de Campeggi) sau <em>„Ulise si Circe”</em>
de Ottavio Vernici (1619, text de Branchi), in general reprezentate la
academiile locale; putina cantitate de muzica ce a supravietuit arata
cateva influente ale stilului recitativ florentin. Alte reprezentari au
fost date, mai rar, in alte orase, printre care Vicenza si Viterbo, si
de asemenea la curti cum e cea de la Parma, unde in 1628, montarea a
cinci „<em>intermedi</em>” de Monteverdi pe versuri de Ascanio Pio di Savoia, si turneul lui Claudio Achillini <em>„Mercurio e Marte”</em>, au servit drept replica la <em>„Flora”</em> florentina.</div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-52437550082690312672017-06-27T13:54:00.000+03:002021-02-15T17:48:31.450+02:00Genuri muzicale. Opera. Camerata Florentina<div style="text-align: justify;">
Tot in Florenta isi desfasoara
activitatea un grup de intelectuali muzicieni, poeti si scriitori, care
frecventau curtea contelui Giovanni de Bardi, intre anii 1573-1587,
pentru a discuta asupra problemelor artei. Aceasta „accademia” era
compusa printre altii din: Vincenzo Galilei (1520-1591), tatal marelui
astronom, muzician format la vechea scoala polifonica dar doritor de a
pasi pe drumuri noi; poetul Ottavio Rinuccini (1562-1621), invatatul
Jacopo Corsi (1560-1604), Emilio de Cavallieri (1550-1602), directorul
spectacolelor si serbarilor populare din Florenta, muzicianul Pietro
Strozzi, tinerii cantareti Jacopo Peri (1561-1633) si Giulio Caccini
(cca.1545-1618). Primul care a folosit termenul „camerata” pentru cercul
lui Bardi a fost Caccini in dedicatie pe partitura lui <em>„Euridice”</em>
pentru Bardi (20 decembrie 1600). De asemenea fiul lui Bardi, Pietro a
numit cercul „camerata” intr-o scrisoare catre G.B. Doni in 1634.
Caccini a declarat ca <em>„o mare parte a nobilimii si liderii muzicieni si geniile si poetii si filozofii orasului”</em>
se adunau acolo iar Galilei a spus ca multi nobili obisnuiau sa-si
petreaca timpul acolo ascultand muzica sau discutand, ceea ce dupa
spusele lui Bardi ducea la o varietate de subiecte de discutii inclusiv
poezia, astrologia si alte stiinte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Tema principala in jurul careia
se purtau dezbaterile era renasterea spiritului tragediei clasice a
antichitatii. Grupul „cameratei” din jurul lui Bardi care explora natura
si forta muzicii antice grecesti, a fost mai putin implicat in crearea
operei decat s-a presupus. Dar scrierile lui Bardi si Vincenzo Galilei,
bazate pe principiile lui Mei, sunt o reala baza pentru recitarea
cantata a pieselor cu acompaniament iar compozitiile lui Galilei si
Giulio Caccini au contribut la dezvoltarea stilului monodic pe care se
contureaza opera.</div>
<div style="text-align: justify;">
Doua manifestari importante izvorasc din camerata lui Bardi: un <em>„Discorso” </em>de Bardi adresat lui Caccini (1578) si <em>„Dialogo della musica antica e della moderna”</em>
(1581/2) a lui Galilei. Acestea au un numar de principii in comun,
pentru ca amandoua deriva din principiile filologului Girolamo Mei: <em>„tonurile
stravechi trebuiesc imitate deoarece ele permit exprimarea cu afectiune
a textului prin intermediul vocii; doar melodia ar trebui sa fie
cantata o singura data contrapunctarea fiind folositoare doar pentru a
asigura fluenta armoniei in acompaniament, iar ritmul si melodia ar
trebui sa urmeze modul de a vorbi al persoanei care interpreteaza.”</em>
Galilei, in a completa, transmite teoria lui Mei adica dramele antice
grecesti au fost cantate in continuu, credinta care este reflectata in
prefatele lui Rinuccini, Caccini si Peri la editiile textului si muzicii
pentru <em>„Euridice”.</em></div>
<div style="text-align: justify;">
In tot cursul secolului al
XVI-lea tendinta catre o arta muzicala noua, mai apropiata de
sensibilitatea fireasca a oamenilor, se tradusese in predominanta tot
mai accentuata a melodiei acompaniate, stilului monodic, in care o
singura voce principala este pe primul plan, fiind insotita de
acordurile simple ale basului figurat care intregesc armonia. Aceasta
noua tehnica de compozitie, care renunta la complicatiile unei tesaturi
contrapunctice maiestrite in favoarea unei simplitati mai expresive a
facut posibila nasterea operei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Noul stil a fost folosit de
catre florentini in maniera lor, ei dorind sa redea in muzica spiritul
tragediei grecesti. Ei doreau sa realizeze o redare muzicala cat mai
fidela a cuvintelor, a textului poetic pe care il foloseau. Ceea ce ii
interesa in primul rand pe cei din grupul de la „camerata” nu era
melodia, ci textul. Idealul lor era recitativul (<em>recitativo</em>) −
vorbirea muzicala dramatica − ale carui nuante melodice urmeaza cu
fidelitate toate nuantarile limbii vorbite, nescazandu-se astfel forta
cuvantului poetic.</div>
<div style="text-align: justify;">
Grupul din jurul lui Bardi doar
a transpus , in exemple izolate de monodie acompaniata, rezultatele
investigatiilor lor asupra muzicii Greciei antice. Prima incercare in a
descoperi o muzica de scena compatibila in intensitate si forta cu
tragedia antica, a fost facuta de un grup competitiv condus de Jacopo
Corsi. Incepand din 1594 Corsi si Jacopo Peri pun pe muzica „Dafne” de
Ottavio Rinuccini, care, la fel ca si Bardi si Corsi, a fost membru al <em>„Accademia degli Alterati”</em>.
Muzica acestei opere s-a pierdut, insa fragmentele care au supravietuit
contin un exemplu din stilul recitativ care este descris ca: <em>„declamatie, sensibila in flexibilitate si ambitus melodic, cu text afectiv pe un bas pasiv”</em>.</div>
<div style="text-align: justify;">
Apropiata ca stil si intentie de <em>„Dafne”</em> este <em>„Euridice”</em>, prima opera care datorita faptului ca a fost tiparita, a supravietuit in intregime. <em>„Euridice”</em>
a fost un cadou din partea lui Peri pentru casatoria Mariei de Medici
cu Henri al IV-lea, la Florenta in octombrie 1600. Libretul, scris
tot de Rinuccini, prezinta povestea mitologica a suferintelor lui Orfeu,
caruia iubita sa sotie Euridice ii este rapita de fortele intunecate
ale Hadesului, si simbolizeaza puterea pe care muzica noua ar dori sa o
revendice.</div>
<div style="text-align: justify;">
Opera incepe cu un prolog
cantat de un personaj ce intruchipa „tragedia”; in afara de Orfeu si
Euridice mai luau parte la actiune si pastorii Tirsi, Aminto, Arcetro si
un grup de nimfe. Corurile aveau un rol dominant, alternand cu cateva
numere solistice si doua tertete. Rolul lui Orfeu a fost jucat de Peri
atat de impresionant incat aparitia lui in Infern a facut auditoriul sa
izbucneasca in lacrimi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Toata lucrarea lui Peri nu era
decat un text cantat, acompaniat de o mica formatie instrumentala, fara
a exista parti orchestrale de sine statatoare. In felul acesta
compozitia era putin cam monotona, dar Peri, ca un adevarat compozitor,
se lasa ispitit, pe alocuri, de cateva melodii dulci, astfel ca in <em>„Euridice”</em> gasim deja unele fragmente de arie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe langa mai mult sau mai putinele analogii fictive cu muzica greaca ce informeaza stilul ei, <em>„Euridice”</em>(
ca si urmatoarele opere) arata o alta fateta a interesului fata de
antichitatea clasica. Modificarea povestii mitologice in care Orfeu o
recupereaza pe Euridice din Hades fara conditii si astfel fara pierderi,
este inceputul unei atitudini permise fata de sursa materialului, care
ramane o caracteristica a libretelor operei de-a lungul si dincolo de
secolul al XVII-lea.</div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-74496532258277485192017-06-26T13:51:00.003+03:002021-02-15T14:37:12.523+02:00Genuri muzicale. Opera. Începuturile Operei<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKxZo3O1zUA3RphObV4OgW2DVmv1JlwpxQxKa4Ev0mlDl6J-Yu4y0uTgcfivdWtQPR83Jq7WNb9-FmzeZOJRPQkxrTO3mkiRE_ca5igVwnZbQxSBkG06-vPBHFhGW0bSuHrEE2AsRybc8/s1600/istoria+muzicii+inceputurile+operei.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="559" data-original-width="754" height="237" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKxZo3O1zUA3RphObV4OgW2DVmv1JlwpxQxKa4Ev0mlDl6J-Yu4y0uTgcfivdWtQPR83Jq7WNb9-FmzeZOJRPQkxrTO3mkiRE_ca5igVwnZbQxSBkG06-vPBHFhGW0bSuHrEE2AsRybc8/s320/istoria+muzicii+inceputurile+operei.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div>
<div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span> </span>Opera, genul cel mai popular dintre toate cele ce se încadrează în
domeniul muzicii culte, a fost subiectul celor mai diverse și
contradictorii păreri. Voltaire, filozoful francez, o denumește: <i>„ un
spectacol tot atât de bizar pe cât de magnific, unde ochii și urechile
sunt mai satisfăcute decat spiritul, unde trebuie să cânți ariete în
timpul distrugerii unui oraș și să dansezi în jurul mormintelor”</i>,
Schiller într-o scrisoare către Goethe scrie: <i>„...am sperat întotdeauna
că din operă se va naște tregedia sub forma ei cea mai nobila...”</i> iar
Cernisevski, gânditor democrat revoluționar rus, aprecia opera ca fiind:
<i>„forma cea mai desăvârșită a muzicii ca artă”</i>.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span> </span>Integrându-se în viața spirituală a societății, opera a oglindit adesea
contradicțiile sociale din diferite epoci, a dat glas aspirațiilor celor
mai înalte ale popoarelor; melodiile lui Verdi deveniseră imnurile
patrioților italieni care luptau pentru eliberarea și unificarea țării
lor; „Mireasa vândută” a lui Smetana a însemnat un sprijin dat poporului
ceh pentru afirmarea independenței sale naționale. Opera este tendința
de a da viață pe scenă sentimentelor și trăirilor omenești.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span> </span>Opera,
cuvânt de origine italiană, cu rădăcina în limba latină, înseamnă produsul unei munci, iar în limbaj artistic − o creație, o lucrare. La începuturile ei, când nu era încă definită ca gen aparte, opera nu avea o
titulatură proprie bine determinată. De aceea în acea vreme întâlnim
denumiri ca: <i>„favola in musica”</i> (basm muzical), <i>„dramma per musica”</i>
(drama muzicala), <i>„melodramma”</i> (drama melodică, cântată) și în cele din
urmă <i>„opera in musica”</i> (lucrare muzicala). Prima lucrare în care acest
gen a apărut sub o denumire apropiată celei de astăzi este: <i>„Le nozze di
Teti e di Peleo”</i> (Nunta lui Thetis si Peleus) de Francesco Cavalli,
reprezentată în 1639 sub titlul de „opera scenica”.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span> </span><span> </span>La
apariția ei, opera a însemnat actul de maturitate al unui proces
artistic ce începuse cu multe veacuri înainte, ducând la desprinderea
definitivă a muzicii laice de cea încătușată în canoanele stricte ale
bisericii.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span> </span>La
Florenta, centrul infloritor al culturii italiene, lupta data intre
clerul catolic, care avea tot interesul sa tina poporul credincios in
bezna nestiintei si spiritul luminat ai marilor artisti ai Renasterii,
care luptau pentru cunoasterea tainelor stiintei si pentru o cultura
noua patrunsa de umanism, era puternica. La inceputul secolului al
XVI-lea, acesta tendinta de innoire s-a manifestat in arta si literatura
sub forma reinvierii traditiilor antice. Astfel, sculptorii si
arhitectii studiaza si imita statuile si edificiile romane, iar pe
scenele teatrelor apar nu doar tragedii italiene ci si un mare numar de
piese reprezentate in limba latina.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span> </span>Spiritul
Renasterii era deosebit de puternic la Florenta. Inca din secolele XIV
si XV, aici fusese leaganul infloririi traditiei polifonice, prin
inraurirea cantecului laic, lumesc ce formeaza caracteristica asa
numitei „Ars Nova”. Primele „opere” au fost cele mai cuprinzatoare
lucrari din diversitatea de asocieri intre muzica si spectacol, care au
circulat de-a lungul culturii italiene de la sfarsitul secolului al
XV-lea.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span> </span>Evenimente
importante (vizite, nasteri, casatorii) la curtile principale, furnizau
ocazii pentru reprezentarea acestor spectacole; pe langa acestea mai
exista un subcurent al activitatii muzico-dramatice practicat in
asociatii de intelectuali mai mult sau mai putin formale, cunoscute sub
numele de academii care au contribuit la inaintarea invatarii de-a
lungul Renasterii.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span> </span>Un
principal precedent al operei a fost intermedio (episoade sau tablouri
cu muzica si uneori cu masini prezentate intre actele pieselor, acestea
fiind in cele mai multe cazuri comedii). Curtea de Medici de la Florenta
a organizat multe astfel de spectacole. Intermedi pentru comedia „La
pellegrina” de Bargagli, organizata de Giovanni de Bardi ca parte din
festivitatile care celebrau casatoria Marelui Duce Ferdinando de Medici
cu Christine de Lorraine (1589), exemplificau puterea muzicii; iar unul
dintre ele, cel in care Apollo il ucide pe dragonul Pythian, furnizeaza
punctul de plecare pentru „Dafne”, general vazuta ca fiind prima opera. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span> </span>Spectacole
dramatice cu muzica vocala, dans si pantomima existasera in Europa inca
din vremuri stravechi. Insasi tragedia antica greaca, cu cor, prezenta
multe aspecte ce pot fi considerate ca premergatoare operei. In alte
culturi, de asemenea se poate vorbi de o traditie foarte veche a
teatrului muzical (drama muzicala chineza, formata inca in secolul XII).
Elemente ale operei au existat in „misterele” religioase din Franta si
in acele „sacre rapprezentazioni” − spectacole sacre − din Italia
secolului al XV-lea, in care mijloacele dramatice si cele muzicale
fusesera folosite de biserica pentru atragerea credinciosilor pentru
cultul catolic. Pentru a spori atractivitatea acestor spectacole sacre,
care intruchipau episoade biblice sau ale vietii sfintilor, autorii lor
se vad nevoiti sa introduca si arii sau dansuri populare. Descrierea
scenica a unor vanatori, a luptelor cu cavaleri, diferitele scene de
balet, nu aveau desigur nici o legatura cu textul biblic, dar ele erau
cerute de public si pana la urma au ajuns sa ocupe un loc mai mare chiar
decat restul spectacolului. In aceste forme artistice premergatoare
operei gasim si alte componente de baza ale spectacolului muzical:
masinariile, decorurile, erau de o mare ingeniozitate, iar la faurirea
lor lucrau unii dintre cei mai vestiti artisti ai timpului: Leonardo da
Vinci la Milano, Brunelleschi la Florenta.<br /><span></span>De
asemenea aproape de geneza operei stau si piesele pastorale cu muzica la
dezvoltarea carora a contribuit in a doua jumatate a secolului al
XVI-lea poetul-muzician Torquato Tasso, cea mai celebra dintre
pastoralele sale este „Aminta” reprezentata in 1583.</div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-26684589416874945332017-06-26T13:06:00.003+03:002017-06-26T13:06:30.158+03:00Istoria Muzicii - ilustratii<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/If_T1Q9u6FM" width="560"></iframe>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-19000213967090259272013-05-30T00:25:00.002+03:002019-04-03T11:42:48.088+03:00Muzica traditionala din Mongolia. Morin khuur.Urtiin duu. <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsjMJ8w5PnJNSsH4XqLorDemXXr9zM3igHMcbAR7yZoW0alZIH1YNRDtHIhkXsb-Ry8cAQtXi33ECcc1mdnhHmTKE-Tl2CMhU6cY7QPy7KYeEyk-e-brF_0YUwUyMAPDgt00C4mkfQXSaG/s1600/morinKhuur1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="223" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsjMJ8w5PnJNSsH4XqLorDemXXr9zM3igHMcbAR7yZoW0alZIH1YNRDtHIhkXsb-Ry8cAQtXi33ECcc1mdnhHmTKE-Tl2CMhU6cY7QPy7KYeEyk-e-brF_0YUwUyMAPDgt00C4mkfQXSaG/s320/morinKhuur1.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">Ode naturii , cailor si
stepelor deschise, sunt temele cele mai
des intalnite in muzica tradi</span><span style="font-family: "cambria math" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">ț</span><span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">ională mongolă. Cantecele
lungi, dainuiesc de o lunga perioada de timp </span><span style="font-family: "cambria math" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">ș</span><span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">i sunt iubite de către
mongoli. Cantecele lungi originale au fost scrise acum 800 de ani dunt cantece speciale de nunta, sarbatori
si ceremonii religioase. Instrumentele muzicale traditionale includ instrumente
cu coarde si de suflat, tobe si gonguri. De-alungul timpurilor poporul mongol
si-a faurit instruméntele din diverse materiale: metal, piatra, bambus, piele
si lemn. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">Instrumentul traditional
este Morin khuur (vioara cu cap de cal). E o vioara patrata cu un gat lung,
drept si curbat la varf si se termina cu o sculptura a unui cap de cal; se
spune ca reprezinta miscarile si sunetele unui cal. Fiecare familie se
straduieste sa aiba un Morin khuur in casa, chiar daca acest instrument este
facut manual si este destul de scump. Initial a fost folosit doar un fel de
polonic pe care s-au atasat corzile iar instrumental se numea “shanagan khuur”
( shanaga insemnand <i>oala sau polonic</i>).
Cu timpul cutia de rezonanta a luat forma unui trapez iar mestesugarii au
inceput sa orneze instrumentul cu note muzicale; mai apoi au sculptat capul
unui cal, animal foarte iubit de mongoli, iar numele instrumentului s-a schimbat
in Morin khuur. Doisprezece animale sunt sculptate pe gatul instrumentului
reprezentand ciclul calendarul lunar.
Morin khuur are doua coarde si un arcus din par din coada de cal. <o:p></o:p></span></div>
<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/CUNx-ZBP99s" width="420"></iframe>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">In afara de capul de
cal, Morin khuur poate avea si alte animale sculptate cum ar fi: camila, oaie ,
vaca, capra simboluri mongole ale bogatiei si belsugului. <br />
Morin khuur este instrumentul potrivit pentru a insoti cantecele lungi si
scurte si dansul national mongol <i>bielgee</i>.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">Cantecul lung: <i>Urtiin duu </i>este unul dintre cele doua
forme importante de cantec mongol, celalalt se numeste cantec scurt: <i>Bogino duu. </i>Prezent in ritualuri, asociat cu festivitati si ceremonii importante
Urtiin duu joaca un rol important si ocupa un loc de onoare in societatea
mongola. Este prezent la orice eveniment important, la celebrarea casatoriei,
la inaugurarea unei case, la nasterea unui copil, la marcarea manjilor sau la
alte evenimente sociale si religioase
celebrate de comunitatile nomade mongole. Urtiin duu poate fi auzit de
asemenea si la <i>naadam</i>, o sarbatoare
care celebreaza sportul: luptele, tir si curse de cai. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">Urtiin
duu </span></i><span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">este
un psalm de 32 de versuri cu o melodie extrem de ornamentata care lauda
frumusetea stepei, a muntilor si a raurilor, dragostea pentru parinti sau
prieteni apropiati, exprimand reflectii asupra destinului omului. E
caracterizat printr-o mare varietate de ornamente, falset, o melodie lunga, continua,
curgatoare cu o bogata varietate ritmica, un ambitus vocal mare, forma de
compozitie libera. In crescendo melodía este lenta si constanta pe cand in decrescendo
energica si adeseori este interceptat un continuant (consoana al carei sunet se
poate prelungi ex. “m”) imitand ritmul vietii in pajisti.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">Spectacolele si
compozitiile <i>Urtiin duu</i> sunt strans
legate de modul de viata pastoral al nomazilor, care se mai practica inca in
mare masura in Mongolia.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">Se crede ca <i>Urtiin duu </i> dateaza de acum 2000 de ani si ca au fost
consemnate in opere literare inca din secolul al XIII-lea. O mare varietate de
stiluri regionale s-au pastrat pana in zilele noastre si joaca un rol important
alaturi de compozitiile contemporane in viata sociala si culturala a nomazilor
care traiesc in Mongolia si Mongolia Interioara (este o regiune autonomă din
Republica Populară Chineză).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">Incepand cu anii 1950
urbanizarea si industrializarea au inlocuit tot mai mutl stilul de viata nomad,
ceea ce a dus la pierderea multor obiceiuri si traditii. Repertoriul s-a
diminuat treptat in timp ce cantecele ramase se standardizeaza. Parte a
pajistilor in care purtatorii de traditii traiau odinioara ca nomazi, au cazut
victime ale desertificarii, ceea ce a cauzat trecerea la o viata sedentara a
multor familia. In acest caz multe din temele <i>Urtiin duu</i>, cum ar fi lauda virtutiilor si experientelor nomade
tipice, isi pierd din relevanta.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">Trei stiluri mari sunt
identificate in cantecul lung: <i>besreg
urtiin duu </i>(cantec mini lung) <i>urtiin
duu </i> si <i>aizam urtiin duu</i> (cantec lung
maiestuos).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "times new roman" , "serif"; font-size: 14pt; line-height: 115%;">va continua</span></div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-10282780215271504752011-10-10T18:36:00.000+03:002011-10-10T19:32:41.283+03:00MUZICA IN CHINA<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<b><span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">Preistoria</span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">(mileniile 3 şi 2 ÎHr)</span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">În al treilea mileniu ÎHr. traiul în
China era acel specific unui popor seminomad şi vânător, care trăia o nouă Epocă
de Piatră. Agricultura s-a dezvoltat treptat
în special pe ruta văilor râurilor <b>Yan-Tse-Kiang</b> şi <b>Hoang-Ho</b> – regiunea fertilizată
de aluviuni - . Acestă perioadă aminteşte, în mitologie, de semizeii şi împăraţii
legendari, care, după cum se spune, <i>aveau fiecare propriul sistem muzical</i>. Dar
din aceste sisteme a mai rămas doar numele. Trecând la mileniul al doilea se
spune că a început să apară o nouă cultură în extremul orient al coridorului ce
uneşte orientul depărtat de orientul apropiat. Această cultură chineză
megalitică e posibil să fi fost îmbogăţită de infuenţe străine – <b>Mesopotamia</b> era
guvernată de sumeri iar <b>Egiptul</b> trăia sub Vechiul Imperiu – . Oricum ar fi
fost, cultura nou apărută se pare că a fost transmisă de către popoarele
mongoloide. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<br />
<span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">Societatea chineză a fost condusă la
început de dinastia numită <b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Hsia</i></b> (2205
– 1766 ÎHr) căreia i-a urmat o altă dinastie pe o perioadă mai lungă de timp
numită <b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Shang</i></b> (1766 – 1122 ÎHr), şi
ale căror vestigii dăinuie.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">Excavaţiile au scos la lumină două
tipuri de instrumente muzicale: piatra sonoră (<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">ch’ing</i></b>) şi flautul globular (<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">hsüan</i></b>);
după caracteristici se pot atribui perioadei neolitice. Alte două instrumente,
tamborul (<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">ku</i></b>) şi clopotul (<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">chung</i></b>), apar în scrieri din sec. XII ÎHr
şi în esenţă, se pot considera aparţinătoare Epocii de Bronz. Oda în care se
menţionează face parte din <b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Shih Ching</i></b>
(Cartea Cântărilor), o compilaţie începută spre finalul dinastiei <b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Shang</i></b> care se întinde aproximativ pe
durata unui mileniu (1600 -600 ÎHr) şi care dă informaţii despre muzica
timpurilor primitive.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">De-a lungul anului agricol se
sărbătoreau importante festivităţi la confluenţa râurilor, motivul fiind
trecerea de la un anotimp la altul. La aceste festivităţi corurile de baieţi se
luau la întrecere cu cele de fete din diferite sate cântând <i style="mso-bidi-font-style: normal;"><b>distihuri</b> </i>în timp ce se acompaniau cu
gesturi. Fiecare jumatate de distih era format de obicei din opt cuvinte,
adică, opt silabe, formă foarte cunoscută în poezia chineză. Aceste concursuri şi
cântatul alternant (antifonia), vroiau să simbolizeze cele două principii
poetice ale universului <b>Yang şi Yin</b>, armonia naturii şi armonia umană şi prin
ritualurile sexuale ulterioare de asemenea simbolizau fuziunea celor două
principii universale. Forma muzicală era strâns legată de unul sau altul din
cele două simboluri, în aşa fel încât în anumite festivaluri o grupare muzicală
cânta înaintea alteia iar apoi cântau împreună. Anumite ode se cântau în aceste
festivaluri în timp ce altele se cântau la curţi. Vecheal <b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Shu Ching</i></b> (Cartea Istoriei) spune că unul din împăraţii legendari (mileniul
al treilea ÎHr) analiza odele de la curte şi baladele din sat să vadă dacă
corespundeau <b>celor cinci note</b>.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">Aceasta ar putea fi considerată ca
fiind cheia procesului prin care „cantecul popular” dobândeşte forme mai elevate
– deşi în rare ocazii, ca sa nu zic în niciuna, participau ţăranii – şi cauza faptului
că persistă în cântecul popular al Chinei din zilele noastre.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">Aluzia la <b>„cele cinci note”</b> face
referire la scara formată din cinci note, care din timpuri străvechi a fost baza
principală a melodiei chineze.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">Prezenţa pe continentul american a „celor
cinci note” şi a unui număr mare de instrumente muzicale, a fost posibilă
datorită pătrunderii eschimoşilor şi a „indienilor” americani, aparţinători
popoarelor mongoloide care au colonizat continentul asiatic.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<br />
<span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;">De-a lungul acelei epoci s-a consolidat
tot procesul cultural. Muzica chineză, de altfel ca şi cultura în general, a
absorbit numeroase influenţe străine, dar propria identitate esenţială a reuşit
să se conserve graţie respectului faţă de trecut existentă chinezi, datorită
căruia s-a menţinut continuitatea tradiţiei.</span><br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSzRwV9PJcVCTI2RAjRo3AB_M0HMN4oS6Z2ZkGQ5hbgpmymDijS2_1S3H_WoKyHRsT9MgITIN3YhyphenhyphenKxVgnZxF8yC1EkyGjyUz5NBB7QhyMdpabxtkSEyroBIbRrpaOdNSsh_mmjOQDa3Ah/s1600/aaa+001.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSzRwV9PJcVCTI2RAjRo3AB_M0HMN4oS6Z2ZkGQ5hbgpmymDijS2_1S3H_WoKyHRsT9MgITIN3YhyphenhyphenKxVgnZxF8yC1EkyGjyUz5NBB7QhyMdpabxtkSEyroBIbRrpaOdNSsh_mmjOQDa3Ah/s400/aaa+001.jpg" width="257" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">în partea stângă, <i>hou kin</i>, în partea dreaptă <i>sheng</i></td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"></td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><br /></td></tr>
</tbody></table>
<span lang="RO" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;"></span></div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-26490544866994744772011-01-16T14:32:00.002+02:002021-02-21T20:50:39.306+02:00ROMA ANTICA.muzica in societatea romana.Instrumente muzicale<div style="text-align: justify;">Desi muzica romana se limita la a adopta muzica greaca, totusi sunt cateva mici schimbari. Apare improvizatia, fara notare fixa. Incetul cu incetul instrumentele aerofone din metal capata importante. Muzica devine prezenta in tot ceea ce inseamna public de la marile si fastuoasele petreceri pana in zona educatiei. Ceea ce ramane certeste faptul ca Roma a stiut sa aprecieze muzica, cu sau fara inovatii. </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><object class="BLOGGER-youtube-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="http://i.ytimg.com/vi/hAAXnBEEu_Q/0.jpg" height="266" width="320"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/hAAXnBEEu_Q?f=videos&c=google-webdrive-0&app=youtube_gdata" /><param name="bgcolor" value="#FFFFFF" /><embed height="266" src="http://www.youtube.com/v/hAAXnBEEu_Q?f=videos&c=google-webdrive-0&app=youtube_gdata" type="application/x-shockwave-flash" width="320"></embed></object></div><br />
<div style="text-align: justify;">Romanii au adaptat teoría grecilor necesitatilor si studiului muzicii. Aulosul grec se transforma in tibia romana, instrument care a ocupat un loc important in ceremoniile religioase, in muzica militara sau in teatru. Cu toate acestea, interpretii de seama veneau din randurile sclavilor intelectuali ai stapanilor romani veniti de pe teritoriile grecesti. Se poate spune ca muzica Imperiului Roman a confirmat ceea ce se cunostea in Grecia Clasica :cantul monofon, (o singura voce sau in cazul corurilor cantatul la unison), relatia dintre muzica si ritmul prozodic (vorbind sau recitand pe accentele si ritmul textului) si improvizatia instrumentala, punand in practica formule muzicale cunoscute.</div><div style="text-align: justify;">In teatrele romane, care imitau grecii, se reprezentau lucrari si aveau loc concerte muzicale gratuite. In loc sa compuna ei insisi muzica lucrarii puse in scena (cum faceau dramaturgii greci), in Roma se dadea aceasta sarcina altor creatori. De exempul Flaccus, fiul lui Claudius, a fost compozitorul muzicii operelor lui Terentiu. S-au evidentiat de asemenea muzicieni din provincia precum grecul Terpnus (mare interpret la kithara si maestrul imparatului Nero) Menicrates, Polion si Mesomende din Creta, autorul Imnurilor catre Helios si Nemesis. Muzica nu era doar pentru barbati ca in alte culturi, Lucianus, scriitorul, elogia abilitatea femeilor aristocrate si a curtezanelor in a canta vocal si instrumental (la kithara).</div><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGWsJksgIGT7KXVAetYdfsakj146UgOcScs9DMInqfoMZ_UES2tPvUoMpoNciI9eD6Ms1MWuTQ89LtaF43BKcUIqwVm8If9NdLALDtld1IDq0KuBBKVEHEd7tDDvl1h_bsTtpEy4Rb-8am/s1600/instrumente+muzicale+ale+romei+antice.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGWsJksgIGT7KXVAetYdfsakj146UgOcScs9DMInqfoMZ_UES2tPvUoMpoNciI9eD6Ms1MWuTQ89LtaF43BKcUIqwVm8If9NdLALDtld1IDq0KuBBKVEHEd7tDDvl1h_bsTtpEy4Rb-8am/s1600/instrumente+muzicale+ale+romei+antice.jpg" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">instrumentele muzicale ale romei antice</td></tr>
</tbody></table><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">In scrierile sale Horatiu ne precizeaza despre practica muzicala, in randul aristocratiei, a femeilor care luau lectii de muzica de la Tigellus si Demetrius iar de la Sallustius compozitie. De asemenea Aulus Gelus vorbeşte despre un cor de băieţi şi fete, care cânta la ospeţe piese de Anacreon şi Sapho.</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;">In ceea ce priveste muzica folosita in armata romana, Servius Tullius (578-534 IHr.) a infiintat grupurile de muzicieni in randurile Militiei Romane, acestia cantau la instrumente de suflat si aveau sarcini specifice pentru ceremonia si lupta. Astfel au aparut Cornicenii (muzicieni care cantau la corn) si Tubiceni (muzicieni care cantau la trambita). Acestora, in jurul anului 400 IHr. Li s-au alaturat flautul si trompetele, de forme si marimi varíate, precum si alte instrumente ca Syrinx si Lituus. Cu timpul romanii au adaugat si utilizat alte instrumente de suflat mult mai sonore precum <a href="https://istoriamuzicii.blogspot.com/2021/02/istoria-muzicii-romanesti-muzica-in.html" target="_blank">Bucina, Tibia, Tympanum, Scabillum, Cymbala si Crotola.</a></div>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2510791959918998932.post-71552488082556090082011-01-05T17:14:00.001+02:002019-04-03T11:43:56.809+03:00ROMA ANTICA<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<b>Generalitati</b></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
Roma a cucerit Grecia, insa cultura acesteia era foarte importanta si chiar daca ambele culturi s-au contopit, Roma nu a adus nimic nou muzicii Greciei Antice, modelul de evolutie insa a fost cel roman, variind ocazional din punct de vedere estetic. In mare parte muzica era folosita la marile serbari, erau apreciati muzicienii virtuozi sau faimosi, care adaugau interpretarii lor momente umoristice. Acesti muzicieni duceau un trai boem, inconjurati mai tot timpul de petreceri.</div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
Erau teatrele romane sau amfiteatrele locurile in care se reprezentau comediile in stilul grec. Autorii cei mai faimosi erau, printre altii, Plaut si Terentiu. In ceea ce priveste tragedia, aceasta a fost cultivata de <b>Seneca</b>. Muzica avea un rol transcendental in aceste opere teatrale. </div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
Din momentul fondarii Romei se produce o miscare muzicala foarte importanta, protagonizata de actori de origine etrusca care dansau pe ritmul unor tibii – specie de aulos. Romanii incearca sa imite aceste arte la care adauga elementul muzicii vocale. Acesti noi artisti se vor numi histrioni care in etrusca inseamna dansatori. In afara unui mic fragment dintr-o comedia a lui Terentiu, nu s-a pastrat nimic din muzica de acest tip.</div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
In momentul in care Imperiul Roman se consolideaza, imigrantii sositi imbogatesc considerabil prin culturile lor cultura romana. Relevante au fost contributiile siriene si egiptiene si cele care veneau din Peninsula Iberica, Spania de azi. Reapar vechile stiluri cum sunt: citharodia si citharistica. Erau frecvente competitiile si examenele in acest domeniu. Cu toate acestea, nu exista certitudinea valorarii institutionale si culturale a muzicii de catre Roma. </div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
Muzica, arta in general, stiinta si filosofía au ajuns a fi parte fundamentala a civilizatiei romane.</div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<b>Instrumentele muzicale:</b></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
In ceea ce priveste instrumentele muzicale cele mai des utilizate in Roma Antica, acestea proveneau de la diferitele popoare ale Antichitatii. Civilizatia romana a avut sub conducerea sa culturi distincte, care au influentat si imbogatit Roma, prin obiceiurile si traditiile lor. Astfel instrumentele soliste cele mai utilizate au fost <b>lira si cithara</b>. Primul era un soi de harpa, dar mai mica.</div>
<br />
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqNZjmnmKIj5j-koX38fzmZbNkUALM_3M3RZE6YAtYOlRNbkPw-jxR5pzFunZ0Q4kuZEd3xhSq9RGebr1Cx1rnGln-W62kfUqAoH9yJqF76Ds8Onf8VeRfQLAwoXt9oU3IdhjRBjH6eVVM/s1600/lyre.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqNZjmnmKIj5j-koX38fzmZbNkUALM_3M3RZE6YAtYOlRNbkPw-jxR5pzFunZ0Q4kuZEd3xhSq9RGebr1Cx1rnGln-W62kfUqAoH9yJqF76Ds8Onf8VeRfQLAwoXt9oU3IdhjRBjH6eVVM/s320/lyre.jpg" width="244" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">lira cu zece corzi</td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<b>Lira</b> este primul instrument la care Biblia face referinta si este singurul instrument cu coarde care apare in Pentateuh.</div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
</div>
<blockquote>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
[Pentateuh (Πεντετεύχως- în greacă "cinci suluri sau cutii pentru păstrarea lor"). este numele de provenienţă greacă sub care sunt cunoscute în limba română primele cinci cărţi ale lui Moise din Vechiului Testament - Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronom. În originalul ebraic, ele poartă numele de "Tora", (Învăţătura sau Legea), un cuvânt care vine de la verbul "yara" (hora) care înseamnă "a preda, a instrui".] </div>
</blockquote>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
Era construita din lemn si avea zece corzi. Forma sa varia la fel ca si marimea, primand astfel sunetul in defavoarea aspectului. Unele dintre ele erau destul de mici incat se putea pasi in timp ce se canta la aceste instrumente. Timbrul lirei era dulce auzului iar expresia muzicii era considerata ca un semn de fericire.</div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirb2f1Tw60y-0qWY2J702MI1ZHVNgJ2fD4s-VvfUeRTWb6VvssSyx23strRiqJQjs1EfVQtdjPjxElylnokLkUfVGUIuC99hEpcZ5gJOy9wjOM95C2rR-K6vAxlMaSSdu26EaAUCGNfq9f/s1600/58706_rom-cithara_lg.gif" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirb2f1Tw60y-0qWY2J702MI1ZHVNgJ2fD4s-VvfUeRTWb6VvssSyx23strRiqJQjs1EfVQtdjPjxElylnokLkUfVGUIuC99hEpcZ5gJOy9wjOM95C2rR-K6vAxlMaSSdu26EaAUCGNfq9f/s320/58706_rom-cithara_lg.gif" width="250" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b>Cithara romana</b></td></tr>
</tbody></table>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZYQT21nGeSn_hhfFTT3l3YqvSai1RU3ENxd6cdm5H-5SmkRzDYYuUGBIz4PGvyJQQgS6Sl-D040HeoZ0Per-S8v5kTiGMGHMkGnvGgv6CbMislsdhgbXihC2N1J5C4F8wT0RwAYlNrZV8/s1600/607px-Boscoreale_fresco_woman_kithara.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="315" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZYQT21nGeSn_hhfFTT3l3YqvSai1RU3ENxd6cdm5H-5SmkRzDYYuUGBIz4PGvyJQQgS6Sl-D040HeoZ0Per-S8v5kTiGMGHMkGnvGgv6CbMislsdhgbXihC2N1J5C4F8wT0RwAYlNrZV8/s320/607px-Boscoreale_fresco_woman_kithara.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><b>Femeie cu cithara. Fresca din Villa</b> <span class="objAccessionNumber"><strong>Fannius Synistor Boscoreale</strong></span></td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
In ceea ce priveste cithara, unii spun ca <b>Decacordul</b> (<span style="font-size: x-small;">DECACÓRD, decacorduri, s. n. Vechi instrument muzical, asemănător cu harpa, având zece coarde. – Din fr. décachorde)</span> este acelasi lucru. <b>Cithara</b> este un instrument derivat din lira, dar mai mare si mai profund decat acesta cu o sonoritate mai mare.</div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
</div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/viVLQtfOUPc?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<i><b>muzica Romei Antice</b></i></div>
<br />
Un alt instrument foarte important, dar considerat mai putin adecvat educatiei era Aulos-ul (aulos (cuv. gr. αὐλός)). Acesta, in mod normal, era folosit de muzicienii profesionisti. E vorba de un instrument aerofon cu ancie dubla si 4 sau 5 orificii. A fost preluat, se pare, din Asia (cel mai vechi exemplar a fost găsit în mormântul regelui sumerian Ur, cca. 2.700 î. Hr.). Instrument folosit adesea împerecheat (diaulos), era legat de ceremoniile cultice, profane și de teatru. Romanii îl cunoșteau într-o formă mai evoluată, sub denumirea de tibia. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicLPlYx3Io-UqubnxmM6NgajfwKpfH94Wt_5Cn8_hQ1Q752Lw6Ojwy1ZQSuVlta-ihRPQ4XatoiL_W8enRoMRmhUuM6RHq8ewVK8SyjC_hExRYINXOS-ere3-5I6SJTk72m4K3lrXOeN8N/s1600/Aulos_player_Louvre_.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicLPlYx3Io-UqubnxmM6NgajfwKpfH94Wt_5Cn8_hQ1Q752Lw6Ojwy1ZQSuVlta-ihRPQ4XatoiL_W8enRoMRmhUuM6RHq8ewVK8SyjC_hExRYINXOS-ere3-5I6SJTk72m4K3lrXOeN8N/s320/Aulos_player_Louvre_.jpg" width="319" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><i><b>muzician cantand la aulos Muzeul Louvre-Paris</b></i></td><td class="tr-caption" style="text-align: center;"></td></tr>
</tbody></table>
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.com1