Muzica in Antichitate. Grecia Antica

In Grecia Antica, cultura muzicala a fost influentata de toate civilizatiile care o inconjurau, data fiind asezarea sa strategica. Culturi precum cea mesopotamica, etrusca, egipteana chiar si cele indoeuropene au influentat atat muzica cat si instrumentele muzicale. Grecii dadeau o mare importanta valorii educative si morale ale muzicii datorita acestui fapt muzica este strans relationata cu poemul epic. Apar barzii, care, acompaniati de o lira, hoinareau din cetate in cetate transmitand pe cale orala istoria Greciei si legendele sale. In acele vremuri muzica s-a relationat strans cu filosofía. Inteleptii vremii pun in valoare importanta culturala a muzicii. Pitagora o considera “un medicament pentru suflet” iar Aristotel o foloseste pentru a ajunge la catharsis. Ulterior apare in Atena ditirambul, poem liric dedicate zeului Dionysos acompaniat de dans, si aulosul. Apar deasemenea dramele, tragediile si comediile combinate insa fara a pierde din dans, muzica si poezie.

Muzica in grecia antica era prezenta in societate in mod universal: la festivitati, la ceremonia funerare, in teatro etc, prin intermediul muzicii populare sau a baladelor care prezentau poemele epice. Juca deci un rol important si o parte integrante in viata locuitorilor Greciei antice.
Exista fragmente semnificative despre notatia muzicala utilizata de greci si referinte literare ale greciei antice. prin intermediul izvoarelor s-a putut investiga asupra modului in cares una muzica greaca, asupra rolului ei in societate, in problemele economice relationate cu aceasta arta sau de importante sociala a muzicienilor. Insasi faptul de a canta la instruente muzicale este prezent in desenele gasite pe cerámica greaca. Cuvantul música provine din denuirea muze, fiicele lui Zeus,care, dupa mitología greaca, inspirau toate activitatile creative si intelectuale.
Sunetul muzicii Greciei Antice
La un moment dat, Platon a realizat un studiu critic asupra muzicii moderne a epocii sale:

Fotografia pietrei originale din Delfos pe care apare al doilea imn in onoarea lui Apolo.
Notatia muzicala este reprezentata de simbolurile care apa in mod discontinuu peste linia principala
nenintrerupta a semnelor alfabetului grec.

Muzica noastra a fost odata impartita in mod corect (…) Nu era permisa schimbarea stilurilor melodice cu altele in felul acesta. Cunoastera informa judecata si pedepsea neascultarea. nu existau fluieraturi, zgomote nemuzicale, sau palme pentru aplauze. Regula era ascultarea in tacere si invatarea; copii, profesori si multimea mentineau calmul sub amenintarea batului. (…) Insa mai apoi, anarhia nemuzicala a fost dirijata de poeti care aveau talentul natural dar erau ignoranti in fata legilor muzicii (…) Prin intermediul stupizeniei se amageau gandind ca in muzica nu exista bine sau rau, ca trebua judecata in functie de placerea pe care o provoca. Cu lucrarile si teoriile lor au infectat masele cu prezumtia de a se crede adevarati judecatori. De aceea, teatrele noastre, inainte silentioase, au devenit vocale, iar aristocratia muzicala a dus la o pernicioasa putere a teatrelor (…)criteriul nu era muzica, ci o reputatie a unei abilitati promiscuue si unui spirit impotriva legilor.

Platon

Putem presupune, plecand de la referintele sale asupra formelor stabilite si a legilor muzicale ca, cel putin o parte a formei sistemului armonic pitagoric a patruns in muzica greaca, cel putin atunci cand aceasta era cantata de muzicieni profesionisti, in public. In scrierea sa, Platon se plange de indepartarea acestor principii inspre “spiritul de incalcare a legii”
Printre “infractori” ar fi cu siguranta inclus si Aristoxene, (filosof si teoretician al muzicii grecesti al sec. IV I.e.n), care sustinea ca nótele scarii nu trebuiau judecate dupa proportiile matematice, cum sustineau pitagoricii, ci dupa auzul absolut (auzul absolut se refera la abilitatea de a identifica o nota cu numele sau fara ajutorul unei note de referinta, sau, redarea unei note cerute fara ajutorul unei alte note de referinta). In esenta, Aristoxene spunea daca tot nu putem auzi “muzica sferelor” de ce san u cantam pur si simple sunetele bune si rezonabile pentru noi? Aceasta filosofie atat de simpla sta la baza miscarii ulterioare catre sistemul temperat si se poate compara cu diviziunea muzicii secolului XX intre muzica tonala si muzica atonala.

Pan in initeaza pe Daphnis in utilizarea flautului.

Prin urmare, jocul cu acest “ suna bine” incalca utilizarea adecvata a ethosului modurilor. Adica, grecii dezvoltasera un sistema complex care relationa caracteristicile particulare cu caracter emotional si spiritual cu anumite moduri. Numele pentru diferite moduri derivau din numele triburilor sau satelor grecesti, despre care se spunea ca temperamentul si emotiile lor erau caracterizate prin sunetul unic al fiecarui mod. Prin urmare dorienii erau “duri”, frigienii “senzuali” si asa mai departe. In alte locuri, Platon pomeneste de utilizarea adecvata a diferitelor moduri: dorian, frigian, lidian,etc. este difícil pentru un auz modern sa relationeze conceptul ethos in muzica exceptie doar in cazul comparatiei cu propia noastra percepere. Astfel, o scara minora se utilizeaza pentru melancolie iar o scara majora pentru aproape tot ce ramane, de la muzica vesela pana la muzica eroica. In realitate, in ziua de azi ar fi de comparat cu sistemele scarilor utilizate in India si cunoscute sub denumirea de “raga”, percepute diferit unele mai potrivite pentru dimineata, altele pentru seara si asa mai departe.

Urmeaza in cadrul acestui subiect : scarile muzicale, ritmul, partiturile, muzica in societate, instrumentele muzicale in Grecia Antica

Muzica in Antichitate. Egiptul Antic

Muzicieni.Mormantul Najt

Cultura Egiptului Antic, s-a ajustat formei de viata, obiceiurilor si traditiilor societatii egiptiene din Antichitate. A inceput in Neolitic si a evoluat de-a lungul a 3000 de ani pana la epoca romana, cand practic a disparut la adoptarea culturii Imperiului Roman si mai ales a obiceiurilor crestine.

Istoria Egiptului Antic ca stat unificat incepe in Neolitic, in jurul anului 3150 iHr, si se divide in trei imperii cu perioade intermediare de dominare de catre guvernatori straini si conflicte interne.
Imperiul Vechi (2700-2200 iHr) s-a caracterizat prin inflorirea artelor si constructia imenselor piramide. De-alungul Imperiului Mediu (2050 – 1800 iHr), in urma unei perioade de descentralizare, Egiptul a cunoscut o perioada de spelndoare in economia sa.
In Imperiul Nou (1567 – 1085 iHr) monarhia egiptiana a atins perioada sa de aur cucerind popoarele vecine si extinzandu-si domeniile sub conducerea faraonilor din dinastía XVIII.
Decaderea imperiului faraonilor a inceput in jurul anului 1075 iHr, cauza a diverse incursiuni ale armatelor altor popoare. In ciuda acestui fapt cultura egiptiana si-a pastrat caracteristicile fundamentale pana la dominatia romana, influentand intru totul Mediterana occidentala.
Ultimii preoti a lui Isis, in insula File, au pastarat cultul pana cand acesta a fost interzis de catre Iustinian I, in 535 e.n. limba se pastreaza, iar o data cu trecerea anilor evolueaza in limba copta, limba pe care Biserica Ortodoxa Copta o foloseste ca limba liturgica

Muzica in Egiptul Antic se utiliza in diverse activitati, dar se desfasura in principal in temple, unde era utilizata in timpul ritualurilor dedicate diferitilor zei sau era utilizata in scop terapeutic, dupa cum arata unele papirusuri, de altfel, semnul hieroglific pentru muzica este acelasi ca pentru bunastare si bucurie.
Neavand un sistem de reprezentare, muzica se transmitea de la maestu la elev, dar unele texte ramase, instrumentele muzicale pastrate in muzee si reprezentate in bazorelief sau in picturi, precum si conservarea prin traditie orala de catre cantorii copti ( Biserica Ortodoxa Copta este o parte din Biserica Ortodoxa din Alexandria care s-a separat de bisericile bizantine în urma Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon din 451. Având o istorie comuna cu Biserica din Alexandria Calcedoniana, îsi are radacinile în propovaduirea Sfântului Apostol Marcu. Biserica Copta face parte din grupul bisericilor ortodoxe orientale. Întâistatatorul ei este Papa Copt din Alexandria, în prezent Papa Shenouda al III-lea. Biserica Ortodoxa Copta din Alexandria are aproximativ 18 milioane de credinciosi crestini ortodocsi copti în Egipt si în lumea larga. Pe lânga acestea, este biserica mama pentru Bisericle Ortodoxe din Etiopia si din Eritreea. Mai mult de 95% din crestinii din Egipt sunt ortodocsi copti, dar exista si alte "Patriarhii de Alexandria" (catolici copti, catolici greci-latini si ortodocsi greci, la fel ca si mici comunitati de protestanti si anglicani.) ne permit cunoasterea modului de transmitere si utilizare al acesteia.

Atat prin intermediul picturilor si ofrandelor gasite in mormintele egiptiene cat si prin studiile asupra instrumenteleor gasite, se poate urmari o anumita evolutie a muzicii. La inceput aveau doar instrumente de percutie. Din imaginile pastrate stim ca se utiliza pentru a invoca bunatatea zeilor asupra culturilor, sau pentru starpirea plagilor.
In al patrulea mileniu au aparut flautul vertical si harpa, aceasta din urma devenind un instrument national al egiptienilor.

Harpist.Mormantul Najt

Imperiul Antic

Muzica era religioasa, cantarile preotilor in timpul ritualurilor liturgice. Din studiul instrumentelor, din care exista numeroase reprezentatii, s-a ajuns la concluzia ca urmau o scara pentatónica sau heptatonica.
Instrumente:
De suflat:
Flautul drept, vertical, cu patru sau sase orificii, fara mustiuc si de aproape un metru de lung. Se gaseste in zilele noastre sub numele de: nay si uffata in muzica culta si populara egipteana.
Aulos consta in doua tuburi paralele de trestie cu ancie, de aceeasi lungime, care sunau la unison. Este vorba de instrumentul egiptian actual denumit “zummarah”.
Trompeta , din cupru sau argint, se folosea in defilarile militare si pentru cultul mortilor, era similara trompetei palestine.
Cu coarde:
Harpa cu sase sau opt coarde, foarte decorate. S-a gasit una in necropola din Giza, care dateaza din 2000 iHr. Se sprijinea in podea iar cordarul dintr-o singura bucata aminteste de cel mai vechi arc musical. Cordarul se prindea intr.-un rezonator amplu in forma de lopata, care avea pictati oci de zei, destinati sa impiedice dezastrele. Coardele sale se fixau in partea inferioara pe un cordar, care se presupune ca servea pentru acordarea tuturor coardelor, la fel cum se face in zilele noastre cu pedalele harpei moderne, in iconografie se observa harpa ca fiind un instrument de acompaniament sau uneori formand parte dintr-o orchestra (s-a gasit o reprezentatie a unei orchestre cu sapte harpisti).
Ghitara cu trei coarde, cu griful de doua ori mai lung decat corpul.
Talgere, tambur, sistru instrumente de percutie cu o rama de lemn in forma de U, un maner si bare incrucisate care sustineau niste placi metalice, carea u variat de-alungul timpului
Interpreti: Jufu Anj – cantaret si flautist de curte.
Imperiul Mediu
Se mareste gama de instrumente, cu adoptia lirei de origine asiatica, tamburului cu intindere africana si noi tipuri de sistru: vechiului sistru in forma de potcoava, i se alatura sistrul de Naos cu silueta de templu stilizat.
Imperiul Nou

Talgere. Expuse la Muzeul Louvre, Paris

In jurul sec XVI iHr, egiptienii au inceput sa se relationeze cu mesopotamienii aparand un stil nou centrat pe dansurile profane, cu noi instrumente sosite din Asia precum oboiul dublu cu doua tuburi asezate in unghi unul pentru a executa melodía si celalalt pentru acompaniament. In acea perioada ajunse in Egipt lauta cu doua coarde, cu un grif mai mare decat cel mesopotamian. Studiul acestor doua instrumente indica inceputul sistemului de utilizare a semitonurilor.
Evolueaza harpa, cu un numar de coarde de intre 8 si 16 si cu cutia de rezonanta curbata si impodobita, utilizata de catre preoti. Apare deasemenea o harpa mai mica de intre 3 si 5 coarde care se sprijinea pe umar.
Mai tarziu, a aparut harpa care se sprijinea pe masa si se folosea pentru acompaniamentul cataretilor si unele mai mari de marimea unui om utilizate de catre preoti.
Lira cu sapte coarde s-a facut mai curbata avand terminatiile sculptate.
Trompetele evolueaza si li se adauga un arc metalic.
Lucrari: Imn catre Aton de Akenaton si cateva poeme
Perioada Tarzie

Fragmente de sistru ceramic. Muzeul Louvre, Paris

Exista doua puncte de vedere: pe de o parte, ajung numeroase instrumente noi precum tamburul de lut, talgere mai mici, noi tipuri de flaut care probabil au venit acompaniate de sunete noi. Pe de alta parte, in casele particulare se invata muzica antica, dupa cum ne povestesc Herodot si Platon, care asigurau ca avea un efect benefic asupra tinerilor.
Din perioada lui Ptolemeu apare prima orga inventata in secolul II iHr de Ctesibios din Alexandria, care functiona cu presiune hidráulica iar din época posterioara cunoastem imnul crestin din papirusul lui Oxirrinco, ce se canta fara instrumente (interzise de catre ecleziasti)
Claudios Ptolemeu membru al Academiei, a scris un tratat despre teoría muzicii numit “Harmonicos”; credea ca legile matematice conduceau sistemele muzicale.

Bibliografie:

Osuna,Isabel (1984). La guitara en a Historia, Alpuerto

Pérez Arroyo, Rafael (2001). La música en la era de las Pirámides

Molinero Polo, M.A. .Sola Antequera, D. (2000). Arte y Sociedad del Egipto Antiguo.

Muzica în Societatea Primitivă ***

Mulţi arheologi identifică cornul pe care îl ţine în mâna sa dreaptă

Venus de Laussel ca fiind un instrument idiofon.

În Paleoliticul superior şi mai rar în Paleoliticul Mediu întâlnim dovezi sau indicii de existenţa atât a unor instrumente muzicale cât şi de reprezentări artistice ale acestora
Se face cunoscută prezenţa unor instrumente muzicale precum piculina sau flautul gasite în diverse aşezăminte arheologice şi care datează de la sfarşitul sec. al XIX-lea dar care au fost serios studiate doar prin anii 60 ai sec. XX.
În prezent, acest subiect este unul polemic. Pe de o parte, întrebări dacă anumite instrumente au fost făcute pentru a produce sunete, pe de altă parte discuţii dacă într-adevăr au o origine antropică sau din contră sunt rezultatul eroziunii.

Dintre instrumentele aeorfone despre care avem dovezi că ar fi existat în acea perioadă, este Tjurunga , un instrument construit dintr-o placă de lemn, os sau metal cu un orificiu la unul dintre capete prin care este introdusa o sfoară şi care produce sunete învârtind-ul cu mare viteză. Este un instrument care în zilele noastre îl mai folosesc aborigenii australieni, indienii din America de Nord sau Maorii din Noua Zeelandă. S-au găsit numeroase oase cu incizii în Paleoliticul Superior (Aurignacian sau Gravitian), dar toate au fost identificate ca fiind resturi neantropice. Cu toate acestea exista alte oase care fără îndoială au origini antropice găsite în Paleoliticul Superior (Magdalenian sau Solutrean) si au decoraţii încrustrate sau policromatice. Este posibil să nu se fi utilizat ca Tjurunga ci ca şi podoabe dar făcându-se experimente cu cele mai bine păstrate, cele din peştera La Roche din Dordogne, Franţa, s-a demonstrat că utilizându-le ca şi instrumente muzicale pot atinge frecvenţe până la 170Hz.

Cel mai vechi flaut acceptat de întreaga comunitate ştiinţifică a fost găsit la Geissenklösterle în Germania şi datează de acum 36.000 de ani. E vorba de un grup de flaute, unul dintre ele are 3 găuri şi cel puţin două din ele au urme de unealtă. Lungimea iniţială a fost de 17 cm deşi acum se conservă doar 12 cm. De asemenea în Isturitz, Franţa, s-au găsit o serie de oase, foarte fragméntate, cu găuri, care după multe investigaţii s-a ajuns la concluzia ca au fost create pentru a emite sunete.

Flaut paleolitic superior lucrat din os de animal, aşezământul Geissenklösterle (Suavia, Germania)

În anul 1995 s-a găsit în peştera Divje Babe, Slovenia, un flaut cu o vechime între 45.000 şi 80.000 de ani, este cel mai vechi flaut de pana acum, asociat cu neanderthalii, în timp ce flautele gasite până la acesta să fie asociate cu homo sapiens. Lungimea sa iniţială a fost de 37 cm şi a fost realizat dintr-un femur. Dr. Ivan Turk, responsabil cu gasirea acestuia, apără acest flaut în faţa unui sector al comunităţii ştiinţifice care nu este de acord cu această versiune. Acest sector este de părere că găurile acestui flaut în realitate sunt facute de prădători, ştiind că Neanderthalii nu aveau capacitatea simbolică, artistică sau tehnologică pentru a realiza instrumente muzicale.
Dr. Turk argumentează că e imposibil ca acceste găuri să fie făcute de un animal deoarece distanţa dintre ele este destul de proporţionată. Această proporţionalitate, în plus, ara vea implicaţii muzicale impotante, pentru că s-ar stabilii relaţii diatonice între sunete, creând distanţe de ton si semiton. Lipsa acestei proporţionalităţi exacte, ar face ca această scară să nu sune ca una diatonică emisă de un instrument modern, dar ar avea lungimea suficientp, iar sunetul ar fi similar unui flaut actual.
Deşi este mult mai complicat de a demonstra dovezile existenţei unor instrumente de percuţie, datorită faptului că pielea su lemnul sunt materiale puţin durabile care nu rezistă pera bine trecerii vremii, există totuşi dovezi asupra existenţei acestui tip de instrumente.
În aşezământul Mezin, Ucraina, s-a găsit o serie de şase oase de mamut datând de acum 20.000 de ani, care au fost lovite, lângă o serie de diverse bucăţi de fildeş decorate cu ocru, beţe şi alte elemente similare.